Tavanul de sticla
dupa David Hare
Adaptare si regie: Ionut Andrei Maierean
Scenografie: Dana Vulc
Distributie:
Tom – Karl Baker / Cristian Ionita
Kyra: Ioana Emilia Luculescu / Iulia Alexandra Neacsu
Edward: Cristian Maciuca / Luca Udateanu
Spectacolul Tavanul de sticla a fost vazut pe data de 19 octombrie 2024, la Teatrul Nou, avand distributia Karl Baker, Iulia Alexandra Neacsu si Luca Udateanu
Tavanul de sticla – Teatrul Nou – Opinie LaTeatru.EU
Despre Tavanul de sticla as putea scrie in mai multe feluri. As putea incerca o tripla perspectiva: sa-mi imaginez ce gandeste fiecare dintre personaje si sa scriu din perspectiva lui.
Edward este un tanar care tocmai a terminat liceul si nu stie incotro s-o apuce. Nimic nu este sigur in viata lui: mama lui a murit, tatal lui este bogat, dar este foarte instabil, iar el este singur. In disperare de cauza, se duce la Kyra, fosta lui bona, cu care tatal sau avusese o relatie si la care parintele sau inca se gandea. Inca o avea in minte. Dupa ce Edward din casa fostei sale bone, acolo vine Tom, tatal lui Edward si fostul amant al Kyrei. Cei 2 vor discuta despre trecut si despre viitor, despre vini si vinovatii, despre ce anume ar trebui sa faca fiecare dintre ei.
Acum incerc sa aplic ceea ce mi-am propus la primul paragraf, asa ca voi spune, pe scurt, ce cred eu ca gandeste fiecare personaj. De fapt, cum gandesc eu punandu-ma in pielea fiecarui personaj.
Tom este personajul cu care am empatizat cel mai mult, desi el este cel care a gresit cel mai mult. El este bogatasul care este ahtiat dupa bani si dupa putere. Este tipul de om care vrea mai mult, tot timpul mai mult, care nu se multumeste niciodata cu putin. El n-o intelege pe Kyra, cum poate accepta saracia in care traieste, cum poate sa isi doreasca sa predea unor defavorizati, cum de nu isi doreste sa plece de acolo. Lumea lui se invarte in jurul banilor si al puterii. El nu dispretuieste saracii, insa considera ca fiecare sarac trebuie sa lupte sa nu mai fie asa. El considera ca trebuie sa te agati de fiecare sansa pe care ti-o da viata. Nu a fost dintr-o familie bogata, dar se lauda ca a reusit sa scape de acolo. Sa devina cine este acum.
Evident ca a gresit, atat fata de Kyra, cat mai ales fata de sotia intre timp decedata si fata de fiul sau. A fost un familist oribil, insa este un foarte bun afacerist. Nu stiu cat de bun politician este, dar trebuie doar sa ne imaginam.
In locul lui Edward imi este greu sa ma pun, insa va spun doar atat: nu mi-as dori sa fiu. Nu mi-am dorit niciodata sa am o familie foarte bogata si foarte absenta. Nu am invidiat niciodata astfel de oameni, astfel de copii, chiar daca am avut ocazia sa interactionez cu ei. Edward este un tanar dezorientat, el fiind de fapt rezultatul neintelegerilor dintre Tom si Kyra.
Legat de Kyra, ea este idealista, cea care a facut carte pentru a face un bine umanitatii, pentru a-i invata pe altii, pentru a ajuta. Nu considera ca se iroseste predand la o scoala rau-famata, ci dimpotriva, considera ca acolo e nevoie de una ca ea. Acolo-si gaseste satisfactiile profesionale, asta o face pe ea fericita. Fericirea ei e radical diferita de fericirea lui Tom.
Nici in locul ei nu m-am putut pune, desi recunosc ca am inteles-o. Sufleteste, chiar empatizez cu ea, insa cu greu ma pot pune in MINTEA ei. Da, sufletul meu revolutionar, care vrea sa fie diferit, care vrea sa arate tuturor ceva, o intelege pe deplin. Insa mintea mea o intelege cu greu. Rational vorbind, este un personaj greu de inteles. Insa fix din acest motiv apreciem astfel de oameni cand ii vedem: ca fac ceea ce ar trebui sa facem si noi, dar nu reusim. Ei sunt un fel de sfinti, cei care fac ce trebuie si ce nu putem noi. Sfinti in sens metaforic, nu neaparat teologic.
Pe partea de actorie, Iulia Neacsu exceleaza. Este iarasi intr-un rol in care ea este cea mai rationala persoana de pe scena, in rolul in care ea trebuie sa descurce totul, in care ea dirijeaza totul, in care ea are painea si cutitul. I se potriveste perfect, o ajuta si vocea (care parca indeamna la calm si la ratiune).
Mi-a placut mult si Karl Baker, un afacerist/corporatist aproape cliseic. Figura lui te ducea acolo: un bancher plictisitor, care intelege doar lumea lui, a afacerilor si a politicilor, dar care refuza sa inteleaga lumea reala, care refuza dinadins sa traiasca cu picioarele pe pamant.
Luca Udateanu in locul tanarului Edward este energic, convingator, haotic exact cat ar trebui sa fie un tanar in situatia lui. Un rol greu, destul de scurt, dar foarte intens jucat.
Ii felicit pe toti 3 si ma intreb cum arata oare spectacolul intr-o alta distributie. Iulia Neacsu a interpretat atat de bine incat nu prea-mi pot imagina spectacolul cu altcineva in acel rol. Drept urmare, tind sa cred ca intr-o alta distributie este de fapt ALT SPECTACOL. Ceea ce inseamna ca trebuie sa merg sa-l revad.
Mergeti si voi sa vedeti Tavanul de sticla, mergeti la Teatrul Nou (mutat de nu foarte mult timp intr-o locatie noua, undeva pe langa Timpuri Noi, in curtea unde candva era sediul PcGarage). Ulterior, imi veti da dreptate in ceea ce priveste nevoia de a-l revedea. Distributia multipla nu este nicidecum unicul argument in acest sens.