Te despart de nu te vezi
o piesa de Tristan Petitgirard
Traducerea si adaptarea: Razvan Oprea
Scenografia: Livia Visanescu
Regia: Razvan Oprea
Distributie:
Paul Ipate
George Ivascu / Cosmin Selesi
Monica Odagiu
Vazut pe data de 16 februarie 2025 la Sala Luceafarul
Te despart de nu te vezi – Opinie LaTeatru.EU
Imaginati-va ca un om isi castiga existenta din despartiri. Nu este nici avocat, nici mediator, ci este … mesager. Da, un mesager special.
Unul dintre soti nu vrea sa-si anunte in mod direct jumatatea ca vrea despartirea, asa ca trimite pe cineva, un curier, un mesager, pentru a transmite aceasta veste. Uneori trimite un buchet de flori, alteori niste bagaje ramase de la jumatatea sa prin casa.
Omul acesta, curierul acesta, este un necunoscut pentru tine. Tu nu stii cu cine vorbesti (isi da un nume fals), stii doar ca mesajul a ajuns la destinatie. Destinatarul se semneaza asa cum semneaza orice destinatar cand primeste un colet.
Eh, acum incercati sa va imaginati cum arata un astfel de om. Un astfel de mesager de vesti proaste. Ori dimpotriva: de vesti bune!
Evident ca mi-am pus intrebarea daca as putea practica asemenea meserie. Am ajuns la concluzia ca nu, dar nu din motivele pe care vi le imaginati. Ideea e ca pentru a practica asemenea meserie trebuie sa fii invizibil. Sa ai o figura perfect uitabila, sa poti disparea instant. Si sa nu te stie lumea din alte contexte. O fantoma. Un fel de detectiv particular: prezenta ta nu trebuie detectata de nimeni.
In acest spectacol, Paul Ipate interpreteaza EXCELENT rolul acestui mesager. Nu va zic numele sau din spectacol. Ma rog, avea mai multe (fix 3). Vedeti voi care-s alea.
Ideea este ca totul merge bine pana cand el trebuie sa dea aceasta veste unei foste de-ale lui. Ajunge la ea acasa si uita tot ce trebuia sa spuna. Tot ce trebuia sa faca.
Si pentru a fi tacamul complet, in acelasi apartament apare si “clientul” sau, actualul gagiu al fostei lui. Ce se intampla cu acest triunghi amoros ramane sa descoperiti singuri.
Eu am vazut spectacolul cu George Ivascu, pe care nu-l mai vazusem de mult timp pe scena de teatru (ultimul spectacol cu el fusese O spovedanie de Emanuel Parvu). O interpretare excelenta, in special pe partea non-verbala. La fel de bune, de bine tintite, au fost si glumele despre “inaltimea” sa, niste glume pe care pana in urma cu nu mult timp unii le considerau “incorecte politic”, “gresite”. Chiar absurde. Nu stiu cum sunt considerate acum, insa eu dintotdeauna am ras la ele si nu mi-a fost rusine sa recunosc asta (rad si la glumele despre grasi, deci e ok, puteti lasa in comentarii glume despre mine!).
Monica Odagiu este si ea foarte buna, foarte potrivita in acel rol: sexy, agresiva cand se enerveaza, foarte indecisa in privinta celor 2 (se vede clar din jocul non-verbal ca are sentimente fata de amandoi), foarte rationala in multe momente, dar foarte naiva in destule momente.
Nu pot sa inchei fara sa mentionez momentul de “improvizatie” de la inceput, discutia lui Paul Ipate cu spectatorii din sala. A reusit sa-i faca atenti, sa-i implice, sa-i energizeze un pic. I-a introdus efectiv in actiune.
Nu va spun mai multe, v-am dat destule argumente pentru a merge sa vedeti Te despart de nu te vezi! Eu am ras cu gura pana la urechi. Ceea ce va doresc si voua!
ps: Din spectacolul Te despart de nu te vezi (ce slogan misto!) voi ramane cu ocupatia aceasta de “mesager al despartirilor”. Intrebarea pe care am uitat sa v-o pun este insa alta: ati apela vreodata la vreun astfel de mesager? Si, ca sa fac si eu o gluma: cum vi s-ar parea sa primiti o astfel de veste de la un asiatic care abia vorbeste limba romana? Eu rad isteric doar cand ma gandesc la o astfel de situatie! 🙂