Teatre inchise din solidaritate cu victimele din Ucraina?

Pe Facebook am tot vazut vanturata ideea aceasta: teatre inchise din solidaritate cu victimele din Ucraina. Ma rog, se vorbea si despre oprirea proiectiilor de film, insa aici voi vorbi strict despre teatru (fiind un blog de teatru). Am si blog de film, insa nu reiau discutia acolo, argumentele sunt in mare aceleasi.

Prima oara am vazut-o la un actor, revoltat pe ideea in sine, a doua oara un prieten a evocat-o intr-un comentariu, apoi am mai vazut-o prin comentarii la alte postari. Am si intrebat ulterior, intr-o postare distincta, daca ar fi sau nu o idee buna. Putini par a fi de acord cu ea.

Trebuie sa va spun in continuare de ce NU sunt de acord cu ideea de teatre inchise din solidaritate cu victimele din Ucraina, urmand ca la final sa ofer cateva solutii alternative, solutii corecte si cu adevarat utile. Asadar:

Ideea in sine nu ajuta cu nimic nici familiile victimelor, nici desfasurarea razboiului. De ce ar fi mai fericita, mai impacata, o familie de refugiati ucraineni daca ar afla ca in Romania nu se mai joaca teatru din cauza razboiului? Fara sa-mi doresc vreo secunda sa ma aflu in pielea lor, gandindu-ma ca as fi in locul lor pot spune ca nu m-ar bucura in niciun fel. Nu ar avea cum.
Sectorul cultural a fost grav afectat de pandemie. Nici acum nu si-a revenit. Abia supravietuieste (salile pot functiona cu ocupare de maximum 30%). De ce am condamna acest sector la o noua criza? In acel sector lucreaza multi actori. Evident, teatrele independente au fost cele afectate, caci cele de stat au compensat cu sprijinul acordat de stat, fie ca vorbim de Ministerul Culturii (pentru teatrele nationale) ori de autoritatile locale (pentru celelalte teatre).
In astfel de vremuri tulburi, in care la televizor vezi doar discutii despre razboi, teatrul (si filmul, chiar si concertul) sunt o alinare. Vrei sa faci ceva sa uiti, sa evadezi, sa-ti eliberezi mintea de gandurile negre. Pe mine si pe multi altii teatrul (si filmul) ne ajuta sa n-o luam razna (definitiv, in cazul unora).
Pana sa vina exploziile in Kiev, s-a jucat teatru acolo. S-au jucat si spectacole de opera. Deci daca la Kiev se juca, desi trupele rusesti erau la granita, de ce nu s-ar juca si la Bucuresti, la Iasi, la Timisoara ori la Botosani?
Nu cred ca vreodata s-a intamplat asa ceva. Nu vorbesc despre tarile IMPLICATE in razboi, ci vorbesc despre tarile vecine. A fost razboi in Serbia, Belgradul era bombarbdat. S-au oprit spectacolele de teatru ori proiectiile de film? As putea continua cu razboiul din Siria, din Irak, din Afganistan ori din Libia. Ori, ca sa reajung la granitele noastre, la Razboiul din Transnistria. Acolo tot Rusia era statul agresor, insa viata la Iasi, la Bucuresti ori la Timisoara decurgea normal.
Am citit nu demult un articol despre teatru in vremea Holocaustului. M-a impresionat. In acest context, intreb daca sunt de condamnat cei care interpretau ori cei care asistau la aceste spectacole.
Nu in ultimul rand, ma intreb ce alte activitati ar trebui sa mai inchidem din acelasi motiv: poate ar trebui sa inchidem si restaurantele (in special cele cu program artistic), poate ar trebui sa oprim emisia posturilor de muzica (cel putin a celor romanesti) ori, cine stie, sa intrerupem si accesul pe canalele de YouTube care transmit live concerte cine stie de unde. Sa le fie rusine celor carora le arde de muzica in astfel de vremuri!
Nu sunt de acord nici cu oprirea montarilor pieselor rusesti. Rusia condusa ACUM de Putin a atacat Ucraina, insa asta nu ar trebui sa ne faca sa ignoram complet cultura ruseasca. Dimpotriva: multe texte rusesti taxeaza conducatorii Rusiei. Caci Rusia, apropo, oricat de infloritoare ar fi fost din punct de vedere cultural, nu a trait niciodata intr-o democratie autentica. Apropo, credeti ca dupa oprirea agresiunii teatrele din Ucraina nu vor mai monta Cehov sau Gogol?

In loc de teatre inchise din solidaritate cu victimele din Ucraina, se pot face alte lucruri care ar putea ajuta cu adevarat victimele de acolo:

Donarea unei parti importante a incasarilor catre centrele de primire a refugiatilor.
Gazduirea de refugiati in camerele de oaspeti ale teatrelor (unele teatre au fie astfel de camere, fie camine-hotel).
Amplasarea unor urne de donatii in foaierul fiecarui teatru. Actorii ar putea indemna la final publicul spectator sa doneze, indemnul fiind urmat, evident, si de exemplul personal. Pe langa urnele micute pentru donatie, ar trebui sa existe centre unde sa poata fi donate fie alimente neperisabile, fie haine si alte obiecte.
Daca exista actori care nu doresc sa joace, care au prieteni ori rude in Ucraina, acestia ar trebui intr-adevar intelesi si sustinuti. Evident, sa nu fie sanctionati daca refuza sa urce pe scena.
La fel cum spectatorul care si-a luat bilet de ceva timp, de acum o luna, ar trebui sa-si poata recupera banii pe bilet in cazul in care SIMTE ca nu poate merge la teatru. Suntem diferiti, gandim diferit, este FIRESC sa se intample asta.
In zonele unde sunt multi refugiati, as invita refugiatii la spectacole, unde teatrul de acolo sa asigure SUPRATRITRAREA spectacolelor in limba ucraineana. Din pacate nu avem teatre in rusa ori in engleza, desi un teatru in limba engleza chiar mi-as dori sa existe in Romania.
Ce se poate aplica mai greu in teatre se poate aplica mai usor, mai simplu, la cinema: multi refugiati din Ucraina STIU limba engleza, drept urmare ar putea fi invitati la proiectii de film. Iar subtitrarea in limba ucraineana ar putea fi facuta macar la cateva filme. Nu este foarte complicat ca un film sa ruleze cu dubla-subtitrare, la festivaluri se intampla des.
Cinematografele, in special cinematecile, ar trebui sa aiba proiectii speciale cu filme din Ucraina ori din alte zone (poate Georgia, poate Republica Moldova).

Apropo, Orange si Vodafone au anuntat deja ca ofera trafic si convorbiri gratuite in si catre Ucraina. Mai multe firme ar putea sa le urmeze exemplu. De ce sa nu se afle printre ele si companii de stat (teatrele sunt majoritatea DE STAT).

Propunerile mele sunt mult mai utile decat ideea de teatre inchise din solidaritate cu victimele din Ucraina. Evident, va astept si pe voi cu altele, daca aveti. Ideea este simpla: poti ajuta direct, cu bani sau alimente, refugiatii, dar ii poti ajuta si sufleteste. Invitarea la teatru si film, implicarea lor in viata cultural-artistica a unui oras, oricare ar fi acesta, ar face viata lor un pic mai placuta. Ar trece mai usor peste perioada aceasta crancena.

ps: Articolul Teatre inchise din solidaritate cu victimele din Ucraina? nu a fost scris din dorinta de a profita in vreun fel de dezastrul de acolo. Nu are vreun link de afiliere ori ceva monetizabil. Eu imi doresc, sincer, ca propunerile mele sa ajunga unde trebuie si, in plus, mi se pare util si pentru mine, pentru a-mi “justifica” prezenta la eventuale premiere si spectacole. Am simtit nevoia ca opinia mea despre acest subiect sa ramana scrisa PE BLOG, sa poata fi gasita pe Google. Nu profit, nu imi bat joc in niciun fel de dezastrul umanitar de acolo.