The Blue Room de David Hare
Muzica: Calin Grigoriu
Regia: Cristian Bajora
Distributie:
Ionut Iftimiciuc
Ioana Nichita
Vazut la Teatrul In Culise (Strada Alecu Russo nr 12)
The Blue Room – Opinie LaTeatru.EU
Marturisesc din start ca mai vazusem 2 adaptari ale textului, una la Godot (a absolventilor de UNATC) si una tot a teatrului In Culise, regizata de acelasi Cristian Bajora (doar despre aceasta din urma am si scris). Nu-mi mai aminteam foarte multe de la acele 2 spectacole, insa tineam minte ca este vorba despre un text controversat, iar atmosfera este una mai mult decat intima.
Chiar si daca nu mi-as fi amintit nimic, tot as fi observat ca spre deosebire de precedentul spectacol, in acest caz a fost vorba despre fix 2 actori, care interpreteaza fiecare mai multe personaje (vedeti voi cu exactitate cate). Partea si mai interesanta este alta: ei se schimba de haine, la propriu, in fata publicului. Acele haine au, insa, si rol de clepsidra: la inceput vezi un cuier plin de haine, cuier care se goleste pe parcursul desfasurarii spectacolului. Tot pe post de clepsidra am mai vazut de-a lungul timpului diverse pahare (ori sticle) cu apa (din care actorul bea si pe care le vedeai cum se goleste). Un cuier pe post de clepsidra inca nu vazusem.
Cel mai bun rezumat al povestii este sinopsisul oficial. Vi-l las aici exact cum este postat pe site-ul teatrului:
O prostituată a făcut sex cu un șofer, care a sedus o fată care avea grijă de casă, care s-a înțeles cu un student, care a înșelat-o cu o femeie căsătorită, care a făcut dragoste cu un politician, care s-a îndrăgostit de un model, care a cedat unui scriitor, care a râvnit la o actriță, care s-a lăsat sedusă de un aristocrat, care a fost țintuit chiar de prostituata de la început. În cele 10 scene, cele 10 personaje fac schimb de parteneri într-un dans al sexului în care așteptările și experiențele nu sunt niciodată la fel.
Trei lucruri vreau sa subliniez despre acest spectacol:
- Primul personaj, taximetristul, este unul extrem de … roman. Textul a fost scris prima oara in anul 1900 in Viena, fiind rescris dupa 77 de ani. Personajele nu au nume romanesti, si-au pastrat numele originale, insa ele sunt in mare parte autohtone. Sau poate credeti ca peste tot sunt la fel taximetristii? Eu as zice ca nu.
- Mi-a placut modul in care actorii reuseau sa intre in noul personaj, pastrand un pic din fostul personaj. Se pastra un fel de fir invizibil care lega personajele intre ele. Ca sa reformulez asta, ce ar putea avea in comun un politician, un taximetrist si un dramaturg, ca sa enumar doar 3 dintre personajele masculine ale spectacolului? Ramane sa descoperiti singuri.
- The Blue Room mi-a adus aminte de diversele cupluri in care increderea se bazeaza fie pe prostia celuilalt (“n-are cum sa ma insele EA”), fie pe supraestimarea personala (daca ma insela SIGUR aflam). Am si cateva exemplare printre prieteni in acest sens. Ceea ce ma face sa ma simt cu atat mai bine: sunt singur si ma simt tare bine in pielea mea 🙂
Fix din acest motiv, recomand The Blue Room intai si intai celor casatoriti. Spectacolul ii va pune pe ganduri, indiferent cat de solid este cuplul. Un spectacol excelent, pe care-l va aprecia orice iubitor al teatrului de calitate. Mergeti, deci, sa vedeti The Blue Room la Teatrul In Culise 🙂