Tortul de gheata
Regizor: SZILVAY Máté
Decor: Theodor Cristian NICULAE
Costume: HUSZÁR Kató
Dramaturgia: KOVÁCS Dominik–KOVÁCS Viktor
Muzica: KÓNYA-ÜTŐ Bence
Regizor culise: VERES BARTHA Edit
Sufleor: DOBRA Mária Magdolna
DISTRIBUȚIE
Sarolta, mama: D. ALBU Annamária
Nenea Gyuri: PÁLFFY Tibor
Csabi: PIGNITZKY Gellért
Cocos / Lapocka / Cal / Feri: SZAKÁCS László
Bangamarci: KÓNYA-ÜTŐ Bence
Bangaöcsi: NAGY-KOPECZKY Kristóf
Bunică: VARSÁNYI Szabolcs
Nepot: GÖLLNER Boróka
Vocea Radioului: MÁTRAY László
Vazut la Sala Kamara a Teatrului maghiar Tamasi Aron din Sfantu Gheorghe in cadrul Sepsi Theatre Showcase 2024
Tortul de gheata
Gyuri Bánóczky este cofetar de 50 de ani. Cofetaria lui a fost deschisa neintrerupt. Locuitorii micutului orasel il cunosc si ii apreciaza munca, maiestria. Mirosul produselor dulci de cofetarie acopera secretele din viata personala a familiei: Gyuri este vaduv si are o fiica, Saci, a carei unica dorinta este sa-si vada fiul instrainat, Csabi. Din pacate, o revedere banala devine un eveniment cu consecinte dintre cele mai nefericite.
Mi-a placut mult Tortul de gheata, chiar daca spectacolul nu este atat de placut pe cum te-ai astepta. De fapt, este exact ca orice desert: la inceput este bun si dulce, dar in timp iti face rau.
Relatia abuziva dintre tata si fiica, Gyuri fiind un abuzator prin excelenta, chiar daca doar verbal si psihologic, nu si sexual ori fizic, este excelent reliefata. Pe de alta parte, aceasta relatie disfunctionala are efecte asupra relatiei dintre Saci si fiul ei.
Mi-a placut atmosfera generala a spectacolului, rasete, voie buna, un spectacol aparent placut, de la care toti spectatorii au iesit plini de intrebari, poate chiar cu un gust amar. In fond, ti se poate apleca si de la prea multe dulciuri, prea multe bunatati.
Spectacolul Tortul de gheata mi-a amintit despre modul in care vad unii “ocupatia ideala”. Multi au impresia ca este o binecuvantare sa aduci bucurie, sa fabrici dulciuri, invidiaza oamenii care se ocupa cu asa ceva. Au impresia ca ei sunt oameni buni, pozitivi, ca acele dulciuri sunt atat de bune, de gustoase, pentru ca ei pun suflet. Ca sufletul lor bun se simte. Lucruri care nu-s intotdeauna adevarate.
Pentru ca intotdeauna gasesc lucruri bune in intamplarile negative ori aparent negative, trebuie sa va povestesc ceva interesant de la acest spectacol. Pe scurt de tot, spectacolul este in limba maghiara cu supratitrare in limba romana si, dupa cum poate deja ati ghicit, la un moment dat a murit supratitrarea. N-a mai aparut. Dar fix momentele alea le-am savurat, m-am bucurat nespus de ele, pentru ca am incercat (si se pare ca am reusit) sa intuiesc ce au spus personajele. Am trait spectacolul, eram acolo, asa ca uneori vorbele chiar imi pareau de prisos. Chiar m-am bucurat intr-un fel ca nu am mai avut supratitrare.
Nu critic erorile tehnice, se mai intampla, spun doar ca poti sa te bucuri de spectacol in ciuda lor. Sau de fapt sa te bucuri si de ele. Legaat de asta, mi-am adus aminte de un spectacol vazut acum mult timp (8 ani au trecut de atunci!) la Oradea: Pe jumatate cantec. Va invit sa cititi articolul scris atunci, eu va spun doar ca a ramas printre cele mai memorabile experiente din sala de teatru.
Mergeti sa vedeti Tortul de gheata, fie la sediul Teatrului Maghiar din Sfantu Gheorghe, fie in vreun festival. Il veti savura, dar la final veti ramane cu un gust amar. Si, in functie de ce fel de om sunteti, la finalul spectacolului fie veti avea o mare pofta de dulce, fie n-o sa va mai arda de dulciuri ceva timp. Va las pe voi sa ghiciti, sa intuiti, in ce categorie intru eu.
ps: Tortul de gheata a fost al doilea spectacol din cadrul “festivalului” Sepsi Theatre Showcase 2024. Dupa intensul Blasted, ma asteptam ca urmatorul sa mi se para soft. Poate chiar sa ma dezamageasca. Nu a fost cazul de dezamagire, dar intr-adevar desi era vorba tot de abuz, acesta chiar a parut soft. Indulcit. Nu-mi dau seama cat de diferit l-as fi vazut daca n-as fi fost cu o zi inainte la Blasted. Dar fix experientele de genul ma definesc (cu sau fara ghilimele) pe mine ca spectator. Nu sunt critic, deci nu-s obiectiv. Si ma laud cu asta.