Totul e relativ de Alan Ayckbourn
Regia: Felix Alexa
Distributia:
Ginny – Raluca Gheorghiu
Greg – Gabriel Rauta
Philip – Constantin Cotimanis
Sheila – Catrinel Dumitrescu
Muzica: Alexei Turcan
Scenografia: Chiriac Andrada
Traducerea: Irina Velcescu
Se joaca la Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara
Totul e relativ – Opinie LaTeatru.EU
De multe ori am impresia ca in ziua de azi nu mai am voie sa discut despre cuplurile atat de diferite. Nu mai am voie sa spun ca unor persoane le sta ca dracu’ daca diferentele dintre ei sunt prea mari. In fond, cine-s eu sa-i judec? Daca ei se iubesc, de ce ma bag eu?
Chiar si spectacolele de teatru, atunci cand abordeaza problema, o abordeaza mai cu manusi. Dramaturgii si regizorii prefera sa scoata in evidenta latura financiara, ignorand celelalte aspecte. Nu, problema nu este ca una se cupleaza cu unul de varsta lu’ ta-su, ci problema este ca ea se cupleaza cu cineva cu bani.
Cand vorbim despre oameni politici, ne referim la Trump si la Macron STRICT din perspectiva lucrurilor pe care acestia le sustin. A valorilor pe care le promoveaza. A lucrurilor exclusiv politice pe care le fac. NU AVEM VOIE sa ne referim la nevestele lor. Ne este (aproape) interzis sa facem asta.
Doar ca, asa cum vedeti si-n titlu, Totul e relativ. Va spun sincer, am fost placut surprins sa constat ca un spectacol de teatru reuseste sa mai vorbeasca despre astfel de relatii ca acum 30 de ani. Reuseste sa glumeasca pe seama varstei, spunand direct, clar, raspicat: El este tatal meu. Nu este efectiv, dar ca varsta corespunde perfect.
Caci da, despre asta este vorba: un cuplu de tineri, Ginny si Greg, se afla in pragul casatoriei. Ginny, insa, isi insela viitorul sot cu o persoana care putea sa-i fie tata. O persoana pe care, in circumstante extrem de interesante (si amuzante), Greg chiar o va intalni. Si va avea impresia ca l-a intalnit pe tatal ei.
Nu va zic exact ce se intampla, cine mai e prin preajma si cum se termina totul, va spun doar ca se va lasa cu hohote de ras.
Va spun, de asemenea, ca tatal imaginat (nu imaginar) al lui Ginny este interpretat magistral de Constantin Cotimanis. Se potriveste perfect in peisaj, din toate punctele de vedere.
Vreau, insa, un lucru sa mai subliniez: durata spectacolului, aparent PREA lunga. Pe de-o parte, as fi preferat o comedie mai scurta. Mai intensa. Mai alerta. Poate eu sunt obisnuit, atat la cinema, cat si la teatru, sa vad comedii scurte. Regula nescrisa, incalcata deseori in ambele cazuri, este ca povestile grele, profunde, sa dureze 2 ore si mai bine, in timp ce alea usoare sa fie spuse in 90-100 de minute.
Teoretic, povestea putea spusa lejer in 90 de minute. La fel de teoretic, spectacolul putea avea pauza, pe care unii spectatori si-ar fi dorit-o. Doar ca, vedeti voi, pauza aceea ar fi stricat oarecum din atmosfera, nu tot timpul pauza este bine-venita. In plus, momentele aparent moarte au sens din punct de vedere teatral, daca veti urmari mimica actorilor veti descoperi chestii importante. Relevante.
Drept urmare, chiar daca din motive personale poate ati fi preferat un spectacol mai scurt, Totul e relativ dureaza exact atat cat trebuie. Este un spectacol bun, spumos, bine interpretat, care in multe momente dovedeste ca-i mai mult decat o comedie.
Cat de comedie si cat de profund este el va las, insa, sa descoperiti singuri. Tot ce am zis mai sus este doar o opinie personala. In fond, Totul e relativ, nu? 🙂