Tradarea lui Einstein
de Eric-Emmanuel Schmitt
Traducerea si regia: Tudor Tepeneag
Decorul si luminile: Mc Ranin
Costumele: Raluca Fratiloiu
Concept video: Liviu Alecu
Distributie:
Einstein: Andrei Finti / Mircea Dragoman
Vagabondul: Veaceslav Grosu / Neculai Predica
O’Neill: Mihai Nitu / George Remes / Andrei Miercure
Violonista: Rodica Doija
Vazut in Sala Mare a Teatrului Evreiesc de Stat
Tradarea lui Einstein – Opinie LaTeatru.EU
Precizez din start: nu am citit textul original, scris special ca piesa de teatru, drept urmare voi vorbi strict despre ce am vazut pe scena. Totodata, nu ma pot declara fan infocat al autorului francez, chiar daca recunosc ca mi-au placut cateva scrieri de-ale sale si, totodata, cateva adaptari scenice. Imi permit sa amintesc aici Oscar si Tanti Roz (varianta regizata de Chris Simion, de la Teatrul Bulandra, nu adaptarea mai mult decat ciudata, Rapsodie-n Roz, a Teatrului Nottara) si Ibrahim si florile Coranului (de la Metropolis), preferatele mele, fara sa fie nicidecum singurele adaptari dupa Schmitt pe care le-am vazut. Legat de prima, tin sa subliniez faptul ca la recitirea cartii am avut o revelatie surprinzatoare: daca treci peste primul impact emotional, textul in sine nu este atat de bun. Trebuie sa mentionez aici si Vizitatorul, un spectacol mai mult decat surprinzator. Nu vreau sa zic mai multe.
Revenind la Tradarea lui Einstein, trebuie sa va marturisesc ca initial aveam asteptari dubios de mari legate de decor. Fiind vorba de Einstein, in mintea mea rula un film in care voi vedea un decor SF, amplu, plin de masinarii sofisticate. Ori macar un decor care sa sugereze un laborator de fizica.
Realitatea de pe teren, din sala de teatru mai precis, este cu totul alta. Nu va dezvalui cum este construit decorul, va spun, insa, locul de desfasurare a intregii actiuni: Einstein se intalnea, pe malul unei ape, cu un vagabond, tata al unui soldat mort pe front in Primul Razboi Mondial. Imediat dupa discutiile cu Einstein, vagabondul era luat la intrebari de catre un agent FBI, care il urmarea indeaproape pe celebrul savant german. In acel moment, Einstein era periculos din 2 motive: pe de-o parte, putea divulga secretele sale stiintifice altor nemti (e anti-nazist, dar e neamt; ar putea vorbi cu nemti care nu-s nazisti); pe de alta parte, era important ca el sa nu fie … comunist, sa nu divulge secretele sale atomice (la propriu) aliatilor (de conjunctura) sovietici.
Discutiile celor 2 erau extrem de interesante. Am retinut cateva intrebari, la care voi incerca sa raspund personal. Raspunsurile autorului francez, spuse prin intermediul celor 2 personaje, le veti afla mergand sa vedeti spectacolul:
Poti sa te ocupi stiinta fara sa faci politica?
In principiu da, in vremuri normale poti face asta si e bine sa stai departe de viata politica. In vremuri tulburi acest lucru este imposibil. De altfel, este imposibil sa stai deoparte, sa fii impartial politic, indiferent de meseria pe care o ai. Pot da ca exemplu alte meserii, fara ca ele sa fie singurele: ziaristii fac politica in vremuri tulburi, chiar daca in alte timpuri ei aveau alte preocupari; juristii fac politica, vrand-nevrand, chiar daca ei ar trebui sa fie echidistanti; medicii fac politica; profesorii fac politica. Va las pe voi sa spuneti cum e cu stiinta si politica in 2021. Eu prefer doar sa semnalez problema. V-o dau ca tema de gandire, nimic mai mult.
Poti sa incetezi sa fii evreu, desi tu esti ateu?
Aici discutia este ampla. Nu sunt evreu, nu am origini evreiesti, deci ce veti citi in continuare sunt randuri complet obiective. Totodata, sunt ateu, fara ca asta sa insemne ca as avea ceva cu religiile ori cu credinciosii. Sunt, insa, si nationalist (uneori prea nationalist, zic unii), chiar daca pentru mine religia crestin-ortodoxa nu este nicidecum definitorie pentru ideea de romanism. Poti fi bun roman si daca esti greco-catolic ori romano-catolic. Ori daca esti ateu. Nu religia este definitorie. De ce ar sta altfel lucrurile in cazul evreilor (zic eu, ne-evreu fiind)?
Einstein are la un moment dat o replica foarte interesanta: pana acum ceva timp nici n-am stiut ca sunt evreu, eram german si atat. Pentru cine nu stie, statul Israel a aparut abia dupa razboi. Multi evrei nici macar nu se identificau astfel. Erau cetateni ai Germaniei, ai Austriei ori ai altor tari.
Ca sa revin la mine, ma bucur ca nu am fost nevoit sa-mi parasesc tara si sa-mi reneg originile. Chiar nu stiu cum m-as simti, insa ma bucur enorm ca n-am avut ocazia sa aflu. Cu toate astea, ramane o intrebare pe care mi-am mai pus-o in multe randuri: oare cati EVREI ATEI locuiesc in afara granitelor statului Israel? Daca un evreu este ateu, mai poate fi el numit evreu? Nu discut strict juridic, daca are sau nu cetatenie israeliana. O intrebare excelenta, din punctul meu de vedere.
Cat de pacifist poti fi in vreme de razboi?
Spre deosebire de razboaiele ulterioare, din Coreea, din Vietnam, ulterior din Irak si Afganistan, cele 2 razboaie mondiale au fost inevitabile (nu intru in detalii, nu sunt deloc un sustinator al ideii de razboi). A sta nepasator, ca persoana individuala ori colectiv, ca stat, este la fel de grav cu a lupta de partea gresita. “Mainile incrucisate fac la fel de mult rau precum mana intinsa ca salut nazist”. In Al doilea Razboi Mondial se luptau 2 regimuri odioase, cel comunist si cel nazist, iar tu, ca stat, ai fost nevoit sa te situezi de partea celui mai putin odios, celui mai putin nociv. A sta deoparte nu era o optiune. Iar ca evreu optiunea era simpla: trebuia sa lupti impotriva nazismului si a lui Hitler cu orice pret, chiar daca nu erai deloc fan al comunismului. Chiar daca erai anti-comunist, as zice. Asta apropo de ce se credea pe atunci, ca evreii erau cu totii comunisti in acea perioada. Multi inca sunt convinsi si acum de acest lucru.
Cat de mult au contribuit oamenii de stiinta, de-a lungul timpului, la distrugerile cauzate de razboi?
In mod evident acela a fost cel mai distrugator razboi din istoria omenirii, iar bomba atomica a fost cea mai nimicitoare arma folosita vreodata. Inseamna asta, oare, ca oamenii de stiinta sunt vinovati pentru modul in care conducatorii au folosit inovatiile tehnologice? In loc sa folosim avioanele pentru a transporta oameni, pentru a le face viata usoara, le folosim pentru a transporta si arunca bombe, pentru a distruge oameni si orase intregi. In mod evident au fost si oameni care stiau pentru ce lucreaza, insa in mod la fel de evident au existat si oameni care si-au regretat descoperirile. Care au trait cu remuscari din cauza a ce au facut altii cu descoperirile lor.
Desi, asa cum zicea acum ceva ani inventatorul Kalasnikovului, nu armele ucid oameni, ci oamenii ucid oameni.
Cat de durabila este o pace bazata pe frica?
Baza pacii mondiale actuale este constientizarea faptului ca atat adversarul te poate distruge complet pe tine, cat si tu poti sa faci asta cu adversarul. Echilibrul acesta de forte a facut ca singurele razboaie sa fie unele izolate, in colturi indepartate ale lumii, in locuri unde actorii principali se razboiau numai indirect.
O pace bazata pe frica – ce caracterizare buna a sistemului geopolitic actual. Cat anume va dura aceasta si cu ce va fi ea inlocuita ramane de vazut. Nici Einstein, nici celebrul scriitor francez Schmitt, nu au raspunsul la aceasta intrebare.
Cat de importanta este Liga Natiunilor (actualul ONU) in pastrarea pacii si a echilibrului?
Einstein, cel putin cel din spectacol, spera la un guvern mondial. Considera ca nationalismul si guvernele nationale au dus lumea la un razboi nimicitor. Lucru cu care sunt de acord doar partial: daca niste guverne proaste, incompetente, conduse de oameni nebuni (Stalin si cu Hitler chiar pot fi caracterizati astfel, fara teama de a gresi), au dus lumea intr-un razboi nimicitor nu inseamna ca trebuie desfiintate guvernele si natiunile. Trebuie facut cumva ca astfel de oameni sa nu mai poata ajunge la putere, insa desfiintarea lor este o prostie. Este ca si cum ai interzice cutitele in casele fiecarui om pentru ca un nebun si-a omorat nevasta cu un cutit.
Fara sa spun nimic despre regie, interpretarea actorilor ori alte detalii strict teatrale, va mai spun doar atat: Tradarea lui Einstein imi pare o piesa care pare sortita a fi pusa in scena la Teatrul Evreiesc. O recomand din suflet si va spun din start ca tot ce ati citit aici sunt opinii personale, nicidecum spoilere. La un astfel de spectacol oricum spoilerele sunt aproape imposibile. (actorii scrisi cu italic sunt cei care au jucat pe 19 februarie 2021, adica in reprezentatia vazuta de mine)
ps: M-as duce sa revad Tradarea lui Einstein cu alta distributie pentru a putea fi atent la detaliile teatrale, pentru a putea spune care Einstein este mai credibil. Probabil voi scrie un articol distinct dupa a doua vizionare a spectacolului.
3 thoughts on “Tradarea lui Einstein – Teatrul Evreiesc de Stat”