Transport de femei – Teatrul Metropolis

Transport de femei - Teatrul Metropolis POSTER

Transport de femei
adaptare dupa o idee de Steve Gooch
Coordonator, traducere, decor si costume : Conf. univ. dr. George Ivascu
Distributie:
Raluca Cornea
Anamaria Codita
Diana Balauca
Mihaela Ducu
Sara Cuncea
Elena Moldovan
Tudor Bojin
Bogdan Gheorghe
Lorin Presecan
Dragos Stoica
Stefan Voicu
Isabela Chitosca
Vazut pe data de 17 martie 2023 in Sala Centenar a Teatrului Metropolis

Transport de femei - Teatrul Metropolis

Transport de femei – Opinie LaTeatru.EU

 

 

Transport de femei este cea mai celebra piesa a dramaturgului britanic Steve Gooch, aceasta urmand sa implineasca, la anul, varsta de 50 de ani. Piesa a fost montata in multe teatre ale lumii, Teatrul Metropolis, prin George Ivascu, fiind primul teatru din Romania ce o introduce in portofoliu.

Pornit ca spectacol de absolvire in 2022, Transport de femei a ramas in stagiunea Teatrului Metropolis, dovedindu-se inca actuala, inca relevanta.

Pe scurt, peste 100 de femei (din care noi vedem doar un grup de 6) sunt transportate din Marea Britanie in Australia. Drumul cu vaporul urmeaza a dura aproape 6 luni. Toate femeile de acolo erau condamnate, puscariase, ele fiind duse in Australia pentru a munci. Si, evident, pentru a mai descongestiona aglomeratele inchisori englezesti. Anul desfasurarii actiunii este 1807, adica acum mai bine de 200 de ani.

Drumul celor 6, caci doar pe ele le vedem, nu este doar un drum spre infern, ci este in acelasi timp un drum initiatic. Ele invata si notiunea de solidaritate, invata si cum sa supravietuiasca si, cel mai important, invata sa fie oameni. Invata sa studieze alti oameni.

Nu vreau sa intru in detalii, nu vreau sa va spun nimic despre relatiile dintre ele ori despre relatiile dintre ele si membrii echipajului, toate acestea le veti descoperi singuri.

Strict despre excelenta montare teatrala, vreau sa subliniez 3 lucruri:

  1. Mi-a placut mult decorul, o corabie solida, care avea in acelasi timp un rol protector si un rol inchizitor: pe de-o parte te proteja de furtuni, dar pe de alta parte era o mica inchisoare plutitoare. Excelenta si ideea de a roti decorul, de a vedea alternativ cabina celor 6, dar si cabina echipajului. Rotatia aceea continua sugera atat trecerea timpului, cat si “roata” care se intoarce. “Mai intoarce, Doamne, roata”, cum ar zice un cantec celebru.
  2. Chiar daca nu cunosteam niciun actor, mi-au placut toti. Toti pareau perfecti alesi in rolurile lor. Multi dintre ei erau aproape stereotipici.
  3. Mi-a placut si fundalul sonor, si micutele inserturi muzicale, foarte sugestive, foarte bine alese.

Deoarece pentru unul ca mine este mai importanta tematica decat punerea in scena, la fel cum este fundamentala aducerea in actualitate a acestui subiect, trebuie sa va marturisesc ca m-am gandit mult atat in timpul spectacolului, cat si dupa, la ideea generala de empatie umana. Cele 6 femei erau condamnate, majoritatea nefiind la prima condamnare. Cata mila poti avea de niste “puscariasi”, fie ei de sex feminin? Chiar asa, este oare relevant ca vorbim despre niste DETINUTE si nu despre niste detinuti? Ar fi altele datele problemei daca cei “asupriti” ar fi fost barbati?

M-am gandit mult la acest subiect, spectacolul parand a se potrivi perfect in peisaj, si pentru ca acum nu multe zile am asistat la un festival de lipsa de umanitate prilejuit de moartea fostului presedinte al Federatiei Romane de Box, Rudel Obreja. Pentru cine nu stie, Rudel Obreja fusese condamnat pentru inginerii financiare legate de Gala Bute, in acel dosar fiind condamnata si Elena Udrea. Rudel Obreja s-a imbolnavit de cancer in inchisoare si NU A FOST LASAT sa se trateze: intai a fost intarziata EXCESIV eliberarea sa, pentru ca apoi sa se intarzie si mai mult cererea sa de a pleca in strainatate pentru a se trata. Cererea sa de a pleca in strainatate nu a fost inca solutionata, desi pacientul a decedat.

Problema mea si nu doar a mea, ci si a ORICAREI persoane cu un minimum de umanitate in ea, este legata de modul in care unii au primit aceasta stire. Nu sunt putini cei care S-AU BUCURAT, care au luat in batjocura stirea, si mai multi fiind cei pe care stirea i-a lasat reci. Nu se bucura, dar nici nu le pare rau. Facebook-ul si Twitter-ul au scos, in aceste zile, tot ce e mai rau din unii oameni. Evident, nu este nici prima, nici ultima oara.

Oare acesti oameni cum ar privi cele 6 personaje feminine din acest spectacol? Le-ar privi ca pe niste femei oropsite sau le-ar privi ca pe niste puscariase care trebuie sa plateasca?

Eu, unul, le-am privit ca pe niste OAMENI care au platit PREA MULT. Excesiv.

Eu inca sustin ca in Romania multi si-au pierdut capacitatea de a ierta. Astfel de spectacole, precum Transport de Femei, le-ar putea deschide ochii, sufletul si mintea. Din pacate, desi oamenii se dau culti si rad de analfabeti, foarte putini dintre ei chiar merg la teatru. Si, daca o fac, foarte putini dintre ei chiar se gandesc atat de profund la ce au vazut.

Voi mergeti sa vedeti Transport de Femei si ganditi-va la tot ce v-am scris eu mai sus. Tratati-va semenii ca pe niste oameni, indiferent ce sunt acestia ori ce au facut ei. Sunt oare prea absurd sa cer asta?

Leave a Reply