Trei surori in Atena
de Evdokimos Tsolakidis
Traducerea si adaptarea textului: colectiva
Regia: Radu Catana
Scenografia: Kimberly Vintila
Distributie:
Olga: Andreea-Roxana Neagu
Masa: Luiza Ghinda
Irina: Claudia Moroaanu
Spectacolul Trei surori in Atena a fost vazut pe data de 4 iulie 2023 la Hearth / Casa Kerim (situata in Bucuresti, pe strada Parfumului nr 19)
Trei surori in Atena – Opinie LaTeatru.EU
Trio-urile sunt foarte des intalnite in teatru. Triunghiurile, ca sa ma exprim matematic. Ele sunt in 99% din cazuri triunghiuri amoroase, intrusul putand fi aproape oricine.
Rar de tot, 1% din cazuri, triunghiul este neamoros, fiind format din 3 prieteni ori 3 prietene. Ori 3 vecini, ca-n cazul celebrei piese Take, Yanke si Cadir.
In acest caz, in cazul spectacolului Trei surori in Atena, avem 3 surori care se reintalnesc dupa ceva timp. Insa, ca sa intelegeti mai bine cu ce avem de a face, va propun sa va imaginati un triunghi mare (ca tot suntem la geometrie; Delia vorbeste in celebra sa piesa despre faptul ca “nu accepta geometrie in iubire), in interiorul caruia se gasesc mai multe triunghiuri mai mici. Imaginea mare, de ansamblu, este a celor 3 surori. Doua dintre ele, Olga si cu Masa, nu-si mai vorbeau de peste 1 an din cauza unui tip (un alt triunghi, deci). Insa ele hotarasc sa se intalneasca (e drept, la una dintre ele acasa, deci nu pe taram neutru) pentru ca a treia sora, Irina, urmeaza sa vina de la Moscova.
Ca sa continui PARALELA matematica, in cazul intalnirii celor 3 avem de mai multe ori urmatoarea situatie: doua dintre ele o barfesc pe a treia, presupunand ceva despre ea, promitandu-si una alteia ca vor cerceta, ca vor urmari, dar ca nu-i vor spune. Imaginati-va ca scena se repeta in fiecare combinatie posibila. Matematic vorbind, este ca si cum am avea un triunghi O(lga) – M(asa) – I(rina); apoi am lua fiecare latura in parte, OM, OI, MI, si de pe latura aia am privi punctul ramas (sau unghiul). Avem si multe povesti secundare, triunghiuri in triunghiuri, asa ca noi ca spectatori ne ducem in fiecare punct de acolo si incercam sa privim punctele importante de acolo. Din acea perspectiva.
Ceea ce rezulta de aici este de-a dreptul fascinant. O poveste excelent construita care, cu numai 3 personaje (plus cateva convorbiri telefonice), reuseste sa te tina in priza aproape 2 ore.
Personal, am incercat sa-mi imaginez povestea in 3 situatii diferite:
- Am incercat sa-mi imaginez cat de diferit ar arata povestea cu 3 frati. Transformarile nu ar fi deloc absurde: Irina nu ar mai fi maicuta, ci calugar, iar transformarile celorlalte 2 nu ar fi deloc nefiresti. De altfel, daca stau sa ma gandesc mai bine, povestea ar arata 80% la fel. Ceea ce nu stiu daca ar trebui sa ma mire.
- Am incercat sa-mi imaginez povestea cu 3 romance care se intalnesc in Grecia. Diferentele iarasi ar fi minime. Am avea o tara pe care oricum conationalii mei o viziteaza des si, in plus, exact ca rusii si grecii, si romanasii mei sunt ortodocsi. As zice ca si eu sunt, insa am dubii ca acel botez, facut de parinti in frageda pruncie, ar trebui sa fie atat de relevant. Deci da, povestea ar arata la fel cu 3 romance.
- Am incercat sa ma pun in pielea fiecareia dintre ele. Ok, mi-ar fi fost mai usor daca ar fi fost vorba de 3 frati, dar chiar si asa am reusit. Rezultatul a fost unul iarasi surprinzator: am fost DE ACORD cu fiecare dintre ele. Cumva, desi se certau, desi gandeau radical diferit, fiecare actiona CORECT in felul ei. Am reusit, exact ca-n inteleptul acela evreu, sa dau dreptate tuturor. Ceea ce ne arata cat de bine sunt construite cele 3 personaje.
Ca fapt divers, trebuie sa va povestesc ceva simpatic petrecut la reprezentatia din 4 iulie, un aspect aparent irelevant, care insa pe mine ma face sa tin minte acest spectacol. Asadar, candva dupa jumatatea spectacolului, imi e greu sa spun la final, caci a mai trecut cam jumatate de ora pana la finele spectacolului, a inceput ploaia. O ploaie spumoasa, intensa, aproape violenta. Eh, credeti-ma pe cuvant: eu am avut impresia (si n-am fost singurul!) ca totul face parte din spectacol. Ca este un sunet produs electronic care suna atat de autentic. Mult prea autentic. Dupa minute bune mi-am dat seama ca de fapt ploua pe bune. Desi, credeti-ma, ploaia a venit intr-un moment PERFECT, ideal, potrivit, al povestii.
Doua cuvinte si despre locatie, Casa Kerim, a asociatiei culturale Hearth. O gasiti pe Google Maps sub numele acesta: Asociatia Hearth. Are o curte mica si primitoare, are o sala hai sa zicem de oaspeti (in dreapta cum intri), unde am fost serviti cu vin si cu apa, sala de spectacole, de festivitati, fiind imediat dupa, dar in partea stanga. Nu foarte mare, dar cu o acustica surprinzator de buna avand in vedere locatia. Si mai ales tinand cont de faptul ca unul dintre geamuri era deschis (fix d-asta s-a auzit atat de intens ploaia). Ma rog, ajuta mult si faptul ca strada Parfumului este una mai putin circulata.
Partea interesanta este ca eu mai fusesem aici la un eveniment, unul organizat de colega mea bloggerita si vloggerita Roxana Branisteanu cu a ei asociatie culturala iCarte iParte. Partea ciudata a fost faptul ca desi mai fusesem acolo, mi-am dat seama de asta abia cand am ajuns, cand mi-a fost semnalat acest lucru. Cunosteam locul, ii simtisem vibe-ul, dar nu-i tinusem minte numele.
Strict legat de teatru, este tipul de sala unde nu exista scena efectiva, practic actorii sunt la acelasi nivel cu spectatorii. Te simti la acelasi nivel cu ei, te simti cumva apropiat. Parca sunt niste prieteni pe care ai venit sa-i vezi jucand. Este ceva foarte putin oficial. Ma rog, asta am simtit eu, probabil si datorita varstei actritelor.
Nu stiu unde se va mai juca spectacolul Trei surori in Atena, probabil tot aici. Voi mergeti sa-l vedeti oriunde s-ar petrece actul artistic. Poate nu veti avea norocul unei ploi aterizate la momentul potrivit, dar cu siguranta veti avea parte de un spectacol excelent.
ps: Trei surori in Atena, un titlu hai sa zicem romanesc, comercial, s-a numit in original Athens – Moscow. Nu vreau sa va vorbesc despre dramaturgul Evdokimos Tsolakidis, aflati mai multe despre el de pe Wikipedia. Insa vreau sa subliniez alt lucru simpatic: am vazut un spectacol avand ca protagoniste 3 rusoaice intr-o zi de 4 iulie. Asa o fi vrut Dumnezeu, cel mai probabil Cel Ortodox. Eu sunt ateu, deci imi permit sa rad de aceasta coincidenta. Unii chiar vor crede pe bune acest paragraf.