Trucul lui Patrick de Kristo Sagor
regia: Anca Maria Colțeanu
scenografia: Matei Vladimir
grafica video: Andrei Stamate
muzica: Ovidiu Savu
traducerea: Ciprian Marinescu
Distributie:
Emilian Marnea
Razvan Krem Alexe
Vazut la Sala Studio a Teatrului de Comedie
Trucul lui Patrick – Opinie LaTeatru.EU
Despre copilaria mea nu prea-mi place sa vorbesc. Nu ca as dispretui ceva din ea, nu ca ar fi fost ceva care sa ma fi traumatizat. Pur si simplu, la 32 de ani impliniti cati am acum, consider ca am avut o copilarie prea simpla si cuminte. Ma rog, nu stiu daca ai mei parinti gandeau ori gandesc la fel, dar asta simt eu acum.
Legat de frate in special si de familie in general, deseori am evitat sa vorbesc despre subiectul asta. Nici de bine, caci am destule motive sa ma laud, nici de rau, atunci cand a fost cazul. Am considerat si consider ca familia nu este o chestiune pe care s-o vorbesc in public (prea des).
Acum, acest articol este un fel de exceptie de la regula. Nu voi intra in detalii, insa voi spune ca in copilarie si adolescenta nu ma intelegeam bine cu fratele meu. Nu ne dispretuiam, doar ca pur si simplu eram foarte diferiti. Si acum consider ca suntem extrem de diferiti, aproape orice defect pe care-l am eu la frati-miu nu exista, in timp ce aproape orice calitate pe care o am eu la frati-miu brusc a disparut. Intre timp ne-am mai apropiat, chiar daca nu pot spune nicidecum c-ar fi cel mai bun prieten al meu.
Drept urmare, nu i-am inteles niciodata pe cei care-si idolatrizeaza fratele sau sora. Am o amica bloggerita care la fiecare spectacol ori film unde se vorbeste despre asta scrie o tona de suprelative legate de sora ei. La Hunger Games de exemplu, atunci cand eroina principala se ofera voluntara atunci cand vede ca sora ei mai mica a fost selectata, aceasta colega bloggerita, pe langa inerentele superlative, spunea ca asa ar fi facut si ea.
Totodata, n-am inteles si nu voi intelege persoanele care spun ca si-ar dori frati sau surori. Multi ma invidiau prin generala si liceu pentru asta. Eu, pe de alta parte, ii invidiam pe ei.
Drept urmare, poate altii se vor raporta altfel la spectacol. Eu, unul, v-am spus, pe scurt, istoricul meu familial. Caci, desi multi nu vor sa recunoasca, experientele de viata te fac sa te raportezi intr-un fel sau intr-altul la o poveste, fie ea spusa intr-o carte, intr-un film sau intr-o piesa de teatru.
In spectacolul de fata, Trucul lui Patrick, este vorba despre un pusti de 11 ani care-si doreste un frate … mai mare. Singura solutie era ca ai lui sa adopte un frate mai mare pentru el. Pana si un pusti de 11 ani ca el era constient de asta.
Ai lui, insa, nu au adoptat un fratior pentru Patrick, ci au preferat sa ii mai faca un fratior. Care, din pacate, afla ca urmeaza sa aiba probleme medicale grave. Urma a avea, asa cum incorect politic zic oamenii, “handicap”. Urmeaza a fi diferit, orice ar insemna pentru un copil de 11 ani aceste notiuni.
Patrick, cu mintea lui de 11 ani, incearca sa afle ce este de facut. Vrea sa faca in asa fel incat sa poata impiedica acest lucru. El isi doreste un frate normal, orice ar insemna aceasta normalitate. Nici macar eu, la 32 de ani, dupa o facultate de sociologie, n-as putea defini exact aceasta normalitate.
Are impresia, totodata, ca ai lui nu vor sa rezolve problema, ca ai lui stau degeaba fara sa faca nimic. Si-l revolta ideea asta. La fel cum il revolta ideea ca ai lui incearca sa-i ascunda asta. Ca susotesc despre asta, vorbesc in soapta, in bucatarie, atunci cand el doarme.
Nu va spun la cine apeleaza el, cu cine vorbeste, nu va spun intregul sau drum initiatic, caci despre asta este vorba aici, le veti descoperi singuri mergand sa vedeti Trucul lui Patrick.
Veti rade amar, veti plange, veti empatiza cu personajul principal, cu Patrick. Nu stiu, insa, in ce masura veti empatiza cu parintii acestuia. Caci discutia, indirecta, lasata cumva intr-un plan departat, este si despre asta: despre avort, atunci cand acesta are o justificare medicala.
Nu va spun parerea mea in aceasta privinta, nu stiu cat de relevanta este aceasta. Prefer sa va indemn sa faceti singuri o parere. Spectacolul isi spune, indirect, parerea, chiar daca lasa spectatorului usita deschisa pentru opinii contrare.
Ce mai vreau sa spun despre spectacolul Trucul lui Patrick este ca decorul o sa va dea pe spate, la propriu sau la figurat. Pe mine m-a lasat cu gura cascata, asa cum vedeti si-n poza. Un decor multimedia, extrem de dinamic, pe care il veti putea admira inca din momentul in care intrati in sala.
Da, se spune ca acesta-i unul dintre punctele forte ale teatrului fara cortina: ai timp sa admiri decorul inca dinainte sa inceapa spectacolul. Intri in atmosfera spectacolului pana ca el sa inceapa. Si incepi sa faci anumite pronosticuri, caci anumite elemente de decor iti vor fi explicate abia ulterior. Iar aici, inca din start, am fost cucerit, decorul m-a dat gata.
Trebuie sa va mai spun ca deseori la Teatrul de Comedie veti putea vedea spectacole care NU sunt comedii. Si, desi vi se pare ca eu apreciez cel mai mult comediile si ca cel mai des la ele merg, veti fi surprinsi sa aflati ca lucrurile nu stau chiar asa. Imi plac comediile, simt nevoia sa merg la ele, insa am fost si eu surprins sa constat ca cele mai interesante experiente teatrale nu s-au petrecut la comedii. Sau, ca sa reformulez, MAJORITATEA experientelor teatrale INTENSE nu au fost la spectacole de comedie.
Cristina a fost surprinsa de ambele aspecte. Surprins am fost si eu, nu de faptul ca la Comedie se joaca si necomedii, ci, in cazul meu, de faptul ca un spectacol cu numele Trucul lui Patrick este, per total, unul atat de trist si de serios. Surprins atat placut, caci este un spectacol bun, dar si neplacut, caci mi-a dat o stare extrem de neplacuta toata seara.
Despre Razvan Krem Alexe nu trebuie sa va mai spun nimic. Probabil il stiti de la Romanii au Talent. Au trecut de atunci 7 ani, mie mi se pare ca parca a fost acum cateva zile. Ma rog, de atunci nici ca m-am mai uitat la acea emisiune. Poate si din acest motiv am aceasta senzatie. Intre timp, recunosc, nu mai stiam nimic de el, a fost o surpriza EXTREM de placuta pentru mine. Dupa spectacol, am facut un mic research despre el, constatand, in urma acestui research, ca joaca ori a jucat in destule spectacole. Le-am ratat cam pe toate, din pacate.
Mai jos aveti clipul care l-a facut celebru la Romanii au Talent.
Oricum, mergeti sa vedeti Trucul lui Patrick la Sala Studio a Teatrului de Comedie. Mergeti sa radeti, sa lacrimati, sa aplaudati si sa meditati. Totul in aproximativ o ora. Scurt, intens, te trece prin mai multe stari decat o fac alte spectacole in 3 ore.