Intr-unul din ani, de Revelion, imi propusesem sa vizitez mai multe teatre din provincie. Imi propusesem, deci, sa practic un turism teatral in mod cat se poate de serios. Nu am masina personala, m-ar fi ajutat mult, drept urmare rezolutia a ramas la stadiu de promisiune.
Intre timp a venit pandemia, teatrele s-au inchis, drept urmare promisiunea era irelevanta, caci teatrele erau inchise peste tot. Ele au fost primele sacrificate in Bucuresti, primarul de atunci, Firea, inchizandu-le inaintea scolilor si a altor locatii de unde te-ai fi putut infecta. Exces de zel, as zice eu. Dar, ma rog, stia ca urmau alegerile (pe care le-as si pierdut, de altfel).
Intre timp, insa, teatrele s-au redeschis, fiind inchise doar cele aflate in orasele cu rata mare de infectare.
Nu intru in disputa privitoare la numarul de teste, nu discut aici eficienta masurilor luate impotriva virusului. In acest articol vorbesc despre acest turism teatral si cat de util, important, devine el in aceasta perioada. Si, totodata, cat de paradoxal este el.
Sa va explic: Bucurestiul are toate salile de teatru si de cinema inchise, insa cateva orase apropiate, Ploiesti, Pitesti ori Targoviste, au teatrele deschise. Daca pana acum (hai sa zicem pana in 2020) iubitorii de teatru din provincie invidiau oferta teatrala bucuresteana, una extrem de bogata, acum bucurestenii au ajuns sa-i invidieze pe pitesteni ori pe ploiesteni.
Sa ne intelegem: unii iubitori de teatru se gandeau chiar sa se mute, o luna sau doua, intr-un alt oras. Cica unele firme chiar au facut asta, s-au mutat in orase mai mici, unde, fie vorba-ntre noi, se testeaza mai putini. Din pacate, insa, o firma mutari Pitesti nu poate muta si un teatru, nici macar temporar, in alt oras. De altfel, teatrele chiar se muta rar (spre deloc, as zice eu). Temporar, insa, mai multe teatre din Bucuresti (de stat ori private) ar putea incepe sa joace mai mult si mai des prin orasele unde inca este posibil acest lucru.
De altfel, in cazul aceluiasi oras, Bucuresti, un teatru drag mie, Coquette, a jucat cateva spectacole la Nottara (alt teatru drag mie), pentru ca in sediul propriu nu ar fi fost posibila distantarea spectatorilor. Daca o astfel de mutare (a spectacolelor si nu a sediului in sine) s-a putut face in interiorul aceluiasi oras, oare ar fi atat de improbabil in afara orasului?
Nu stiu daca as avea energia sa merg foarte des in provincie la teatru, ora tarzie de terminare a spectacolelor m-ar face tinta predilecta pentru politistii dornici de a da amenzi, insa ideea in sine nu e chiar rea, sincer sa fiu. Unul mai cu cojones, cu masina si, poate, cu prieteni in acele orase ar putea sa-si imbogateasca cultura teatrala cu cateva spectacole din provincie. Eu, unul, daca tot as ajunge prin Pitesti sau Ploiesti as vizita si o sala de cinema. Na, sunt si cinefil, nu doar iubitor de teatru.
Altfel, prin turism teatral inteleg si mersul la festivaluri, loc unde abia astept sa merg. Cand s-o putea, voi merge. Nu voi (putea) lipsi. Iar daca voi vreti sa va mutati, fie in Bucuresti, fie in provincie, puteti apela cu incredere la ProfessionalMovers.
2 thoughts on “Turism teatral pe timp de pandemie?”