Ulciorul sfaramat
de Heinrich von Kleist
Traducerea, adaptarea si regia: Gelu Colceag
Scenografia: Ioana Pashca
Lighting design: Marian Iancu
Asistent regie: Viorel Paunescu
Asistent scenografie: Cilem Turköz
Grafica afis: Mihai Băncila
Foto: Amatis Chifu
Distributie:
Adam: Serban Pavlu
Licht: Cristi Neacsu
Liese: Georgiana Herciu
Walter: Catalin Frasinescu / Vlad Logigan
Martha: Crina Matei / Manuela Harabor
Veit: Sorin Aurel Sandu
Ruprecht: Vlad Brumaru
Eva: Ana – Maria Ivan / Cristina Danu
Brigitte: Irina Caramizaru
Agentul- Viorel Paunescu
Spectacol vazut pe data de 18 februarie 2026 la Sala Mare (Radu Beligan) a Teatrului de Comedie; la aceasta reprezentatie au jucat actorii scrisi cu italic: Catalin Frasinescu, Ana – Maria Ivan si Crina Matei
Ulciorul sfaramat – Opinie LaTeatru.EU
Imi plac spectacolele care-mi arata dinainte decorul, spectacolele care au cortina deschisa, care imi arata o mica bucatica din spectacol inainte sa inceapa efectiv actiunea. Imi place sa ma uit la decor si sa-mi imaginez cam ce ar putea fi. Imi place ideea de a ma obisnui cu decorul, de a ma obisnui cu atmosfera din spectacol. In acele minute, multe sau putine, care ma despart de inceperea spectacolului, eu sunt practic intre 2 lumi: sunt in lumea reala, intr-o sala de teatru, dar mi s-a aratat o mica parte, o bucatica, din lumea in care voi plonja timp de aproape 2 ore. Ma simt un fel de “Pisica lui Schrodinger”, sunt in acelasi timp in 2 lumi, fara sa fiu de fapt complet in niciuna. Ma rog, acea pisica de fapt nu exista, insa ipotetic ea era acolo.
Povestea vine de undeva demult din Olanda, din Tarile de Jos, si ne arata ce se intampla atunci cand judecatorul este de fapt infractorul. Ce se intampla atunci cand infractorul incearca sa gaseasca un vinovat pentru o fapta pe care de fapt el o comisese? Orice vinovat este bun pentru el, important este sa existe unul.
Mi-a placut modul in care Adam se transforma: din “Dumnezeul” acelei localitati intr-un om mic si umil, care trebuie sa dea socoteala, care trebuie sa explice. El se dovedeste a fi nu doar ticalos, ci si nestiutor, nu cunostea legile, procedurile. Absolut nimic.
Nu am dat niciun spoiler spunand din start cine era vinovatul. Totul ni se releva inca de la inceput. Stim din start cine este vinovatul dupa cum arata judecatorul, singurul lucru pe care nu-l cunoastem este cum s-au petrecut lucrurile si mai ales de ce. Asta aflam abia pe parcurs.
La final de tot, increderea in justitie la modul particular si in autoritati la modul general arata fix ca Ulciorul sfaramat. Chiar daca vinovatul a fost descoperit (si in mod oficial), ulcriorul ramane spart, aici nimeni nu mai poate schimba nimic.
Judecatorul Adam este interpretat excelent de Serban Pavlu, un actor caruia i se potrivesc foarte bine rolurile negative. Nu este ticalosul destept din serialul Umbre, ci este un ticalos lipsit de imaginatie si de inteligenta, un impostor evident, care insa incearca sa se dea mare, sa se dea stiutor. Incearca sa-si pastreze autoritatatea.
Pe cat de mult mi-a displacut personajul lui, cu adevarat respingator, pe atat de mult mi-a placut interpretarea lui Pavlu. Foarte convingator in acel rol.
Evident ca putem face diverse paralele cu justitia noastra, cu increderea sfaramata in ea. Vorbim despre procese mari, despre cazuri celebre, insa in judecatoriile din orasele mici, cazurile precum Ulciorul sfaramat sunt mult mai importante si mai relevante pentru comunitatea aceea. Iar judecatori Adam sunt la tot pasul si nu doar in Romania.
La final, m-am tot intrebat daca Ulciorul sfaramat este COMEDIE si, in subsidiar, daca acest spectacol isi are locul pe scena Teatrului de Comedie. La ambele raspunsul este da, chiar daca rasul este amar, iar finalul nu este atat de vesel pe cat ar trebui. Happy end? Exact ca-n cazul celebrei pisici: este si nu este happy end. In acelasi timp. Ceea ce in sine ar putea fi un lucru amuzant, desi nu este. Ati inteles ideea! 🙂
Per total, oricum l-ati categorisi, Ulciorul sfaramat este un spectacol excelent. Eu am ras mult la el, dar nu toti sunt ca mine. Unii il vor privi, il POT privi, doar la modul serios, lucru deloc gresit. Insa nu gresesc nici cei care ii vor judeca doar partea lui comica. Exact ce ziceam mai sus: cu totii au dreptate in acelasi timp, chiar daca ei se contrazic. Pisica aia nenorocita este de vina …
ps: La Ulciorul Sfaramat, decorul este in sine un personaj. Decorul ne spune multe la inceputul spectacolului, insa la final, dupa ce stim ce s-a petrecut acolo, ne spune si mai multe. Va las pe voi sa-l studiati si sa-l descoperiti SINGURI. Fara alte “hinturi”.