Ultima zi din viata mea de Ludmila Razumovskaia
Regia: Alex Vlad
Distributie:
Marina Fluerasu/Gratiela Popa – Profesoara Elena Sergheevna
Andrei Bibire – Volodea
Adrian Dima – Paşa
Andrei Schiopu – Vitea
Miruna Andreea Icleanu – Lida
Alex Vlad (voce)- Judecatorul
Ultima zi din viata mea – Opinie LaTeatru.Eu
Desi nici titlul ACTUAL al spectacolului, Ultima zi din viata mea, nici titlul alternativ, Santajul, nu-mi spuneau nimic, eram ferm convins ca mai vazusem pe undeva o adaptare. Dupa am intrat in sala, pana sa inceapa spectacolul, mi-am amintit, parca subit, de spectacolul Draga doamna profesoara, regizat de Andrei Majeri la Teatrul din Baia Mare. Nu-mi doresc sa fac o comparatie intre cele 2 montari, nu vreau nici sa dau spoilere, vreau doar sa spun cinci lucruri, bune si rele, despre montarea Teatrului InCulise (care mi-a placut enorm din multe motive).
Pana sa va spun care sunt cele 5, trebuie sa va spun pe scurt despre ce-i vorba: 4 elevi se duc acasa la profesoara lor de matematica, vrand sa-i faca o surpriza de ziua ei de nastere. Aceasta este luata prin surprindere si accepta sa-i primeasca. Care era adevaratul lor scop, ce planuri avea fiecare-n parte si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Gratiela Popa (profesoara) si Andrei Bibire (capul rautatilor) interpreteaza excelent
Vad ca este distributie dubla pe rolul profesoarei, eu l-am vazut cu Gratiela Popa si mi s-a parut o alegere excelenta. Nu doar interpretarea este foarte buna, dar si alegerea ei pentru acest rol mi se pare potrivita. Este exact profesoara tipica a anilor 80, ca vorba, ca infatisare, ca fel de a fi. Apropo, pentru cei care nu o cunosc, in poza de mai sus se vede cealalta actrita din rolul profesoarei, Marina Fluerasu.
Iar Andrei Bibire, adolescentul genial, cel care are propriul plan, cel care-i manevreaza pe toti in mod abil, diabolic, este absolut fabulos. Doi actori care ii eclipseaza parca pe ceilalti
Miruna Andreea Icleanu (Lida) m-a dezamagit
Nu-mi dau seama daca asa este rolul ei, de persoana care ajunge acolo fara sa stie de ce, care nu stie ce sa faca aproape niciodata, care nu stie de partea cui este, care ramane acolo din curiozitate ori din inertie, ori daca nu cumva a avut o zi proasta. Este persoana cea mai putin credibila din tot spectacolul. Ceilalti 2 baieti, Adrian Dima si Andrei Schiopu, au interpretari foarte bune, sunt foarte convingatori. Nu stiu ce varsta au, dar cert este ca par adolescenti si sunt foarte credibili. Ea, Lida, m-a dezamagit.
Verdictul final este ilogic
Nu vreau sa dau spoiler, va spun doar atat: in spectacol vedem nu doar ce se intampla in apartamentul doamnei profesoare, ci avem cateva scene si de la procesul ulterior. La final de tot aflam verdictul pentru fiecare in parte. Per total, verdictul este ilogic, iar partea si mai ilogica este faptul ca nu stim in ce an se petrece actiunea (drept urmare, nu avem nicio idee asupra legislatiei, sovietice ori post-sovietice, dupa care se judeca). Nu va zic exact verdictul, va spun doar ca, din minimele mele cunostinte de drept, la noi verdictele ar fi fost cu totul altele. De altfel, fara sa fiu nicidecum rau, pot spune ca in mod cert cei care au decis verdictele au fost oameni de teatru fara cunostinte de drept.
Montarea Teatrului InCulise are 2 spoilere mari
Primul mare spoiler este insusi titlul spectacolului, titlu care ne sugereaza, clar si fara echivoc, ca-i vorba de moartea cuiva. Ultima zi din viata mea, dar oare a cui? Da, tot trebuie sa vedem din viata cui.
Iar procesul, cu care se si incepe spectacolul, este un alt spoiler. Este confirmarea banuielii initiale: da, cineva a murit. Trebuie sa vedem cine.
Teoretic, ar trebui sa spun ca disparitia procesului si schimbarea numelui ar spori suspansul, ca multi nu ar avea habar ca-i vorba de un santaj si ca totul urmeaza sa se termine rau. Practic, insa, ideea procesului este una originala, un artificiu teatral destul de misto, la care ar fi pacat sa se renunte. Poate, totusi, n-ar trebui sa se inceapa cu el. Zic.
Cateva probleme legate de sistemul educational raman valabile
De pilda: de ce un examen la matematica (pare a fi bacalaureat sau oricum un examen final, nu se precizeaza si oricum nu stim exact ce examene se dadeau in URSS-ul anilor 80, pre ori post perestroika) este decisiv pentru cariera unor tineri care doresc sa urmeze cu totul alte cariere, in domeniul literelor, al artelor ori al relatiilor internationale? Nu intru in problemele morale discutate, probleme pe care le veti descoperi singuri.
Spectacolul sigur o sa va puna pe ganduri, mai ales daca sunteti profesori ori aveti cadre didactice prin familie ori printre cunoscuti. Chiar asa, voi cum ati fi reactionat in situatia respectiva daca ati fi fost in locul Doamnei Profesoare?
Mergeti, deci, sa vedeti Ultima zi din viata mea. Reveniti aici ulterior si spuneti-mi daca vi se pare corect verdictul (vi se par corecte verdictele, mai precis). Altfel, verdictul meu vizavi de spectacolul Ultima zi din viata mea este ca-i un spectacol bun, care merita vazut. Iar textul pe care se bazeaza este unul bun, drept urmare mergeti sa-i vedeti orice adaptare intalniti in orasele voastre.