Ultimul Godot – Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti – Teatrul Nottara

Ultimul Godot - Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti - Teatrul Nottara

Ultimul Godot de Matei Visniec
Regia: Bogdan Voicu
Scenografia: Mihai Androne
Ilustratia muzicala: Karl Baker
Distributie:
Karl Baker
Catalin Bucur
Produs de Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti, vazut la Teatrul Nottara din Bucuresti

Ultimul Godot - Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti - Teatrul Nottara 2

Ultimul Godot – Opinie LaTeatru.EU

 

Nu stiu daca Matei Visniec este credincios sau nu, nu imi dau seama daca Ultimul Godot a fost gandita ca o piesa religioasa, ca o metafora la adresa religiei, ORICAREI religii, dar fix asa o vad eu. Dumnezeu este, in acceptiunea mea, atat Creatorul nostru, al tuturor, cat si o creatie a noastra, a tuturor. Religia a fost creata de oameni, Dumnezeu este un personaj imaginar creat de oameni, care, insa, conform tuturor religiilor, este cel care ne-a creat.

Ce este dramaturgul pentru propriul personaj? Este Dumnezeu. Cel care l-a creat. Cel care i-a dat viata. Cel care l-a modelat. Cel care are drept de viata si de moarte asupra sa.

Personajele, insa, nu au si ele un cuvant de spus? Nu il influenteaza pe creator? Nu il modeleaza? Nu il schimba? Se spune oricum ca fiecare creator de personaje, dramaturg, romancier, ce-o fi el, este prezent, fara sa vrea, in personajul sau. Uneori creatorul nici nu-si da seama cat de mult ii seamana personajul.

Cum ar decurge o discutie intre personaj si creator? Asa-i ca ar fi asemanatoare unei discutii intre un OM si Dumnezeu? Eu asa mi-o imaginez. Multi oameni ar vrea sa-i vorbeasca lui Dumnezeu, sa-i reproseze diverse. “De ce m-ai facut schiop?” ; “De ce mi-ai dat acel mare necaz?” ; “De ce nu mi-ai dat mai multe talente?”

Intr-o astfel de discutie, cat anume l-ar influenta omul pe creator si cat anume creatorul pe om? Fiecare ar deveni, in egala masura, produsul celuilalt.

Textul lui Matei Visniec este destul de celebru, insa spre rusinea mea nu-l mai vazusem decat intr-o singura montare, si aceea simplificata, intr-un mini-colaj de 3 piese. Montarea teatrului din Ploiesti (un teatru pe care nu l-am vazut, desi prin festivaluri am vazut cateva montari de-ale lor) mi s-a parut una extrem de energica, de efervescenta, de colorata. Intalnirea dintre Creator si Produsul Creat, dintre personaj si dramaturg, a parut una extrem de … simpatica.┬á De vesela. Mai vesela si mai amuzanta decat mi-am imaginat-o eu. Totusi intensa, deloc superficiala.

Daca este sa ma fi surprins ceva, atat in mod placut, cat si in mod neplacut, la aceasta reprezentatie, acel ceva a fost publicul. Eu am avut norocul sa nimeresc la loja, deci am putut un pic mai de sus toata sala. Nu doar pe randurile din spate, ci si mai in fata se aflau multi adolescenti. Foarte multi. Adolescenti galagiosi, desi civilizati pana la un punct. Ei susoteau, insa erau in acelasi timp atenti la spectacol. Pur si simplu aveau de comentat ceva la orice replica data de actori. Era felul lor de a fi. Nu erau necivilizati, nu radeau tare, nu erau cocalari. Pur si simplu asa intelege actuala generatie, la varsta respectiva (nu stiu daca erau sub 14 ani, eu estimez ca erau intre 14 si 16 ani, poate si de 17), sa se comporte. Nu are stare, nu poate sa taca, 1-2 mai si intra pe telefon. Nu am putut vedea PE CE au intrat, insa erau vreo 2 luminite aprinse (nu foarte intense, tanara generatie stie, totusi, sa dea luminozitatea mai mica la telefon).

La final, insa, aplauze furtunoase, intense, sincere. Si ca sa intelegeti ca ei de fapt au trait in felul lor spectacolul, dupa spectacol ei comentau ce vazusera. Ei erau inca in spectacol, inca in universul Ultimului Godot.

Nu stiu cum va arata generatia actuala peste 10 ani, stiu insa sigur ca-i diferita de mine, de generatia mea. Pana la un punct, diferentele sunt logice, firesti, normale.

Nu intamplator am vorbit si de public. Din punctul meu de vedere, cand vorbesc despre un spectacol, vorbesc despre EXPERIENTA avuta de mine cu spectacol, in fapt despre reprezentatia vazuta de mine. Deseori sunt influentat de public, atat in sens pozitiv, cat si in sens negativ.

Nu stiu cum s-ar fi simtit Ultimul Godot in sala Teatrului Toma Caragiu din Ploiesti, dar eu l-am simtit fix asa: tanar, eferverscent, plin de culoare si energie. Si vesel in multe momente.

Ma bucur totodata sa vad ca teatrele bucurestene aduc si spectacole din provincie. Cel mai des se intampla asta in festivaluri, dar uneori, cum s-a intamplat asta seara la Nottar, se intampla si in afara festivalurilor.

Mergeti sa vedeti Ultimul Godot. Mergeti LaTeatru ­čÖé

Leave a Reply

%d bloggers like this: