Un cuplu ciudat de Neil Simon
Regia: Adelaida Zamfira
Light design: Monica Similea, Alexandru Petre
Coregrafie: Cristina Danu
Distributie:
Olive: Teodora Moscal/Bianca Nitu
Florence: Mara Baboianu
Mickey: Bianca Nitu/Georgiana Herciu
Vera: Toria Dragulescu
Renee: Andrada Ionescu
Sylvie: Iasmina Cretoi
Manolo: Robert Brage/Vlad Jora
Jesus: Victoras Matei/ Mircea Pandele
Vazut la Sala Olga Tudorache a Teatrului Metropolis pe data de 2 martie 2023
Un cuplu ciudat – Opinie LaTeatru.EU
Un cuplu ciudat este o piesa scrisa de 2 ori. Prima oara a fost scrisa, originalul, a fost scris in 1965, iar peste fix 20 de ani dramaturgul Neil Simon a revizuit piesa, refacand-o pentru un casting feminin. Vedeti pe Wikipedia cateva detalii despre acest text. Dintr-un motiv care-mi scapa, varianta feminina a fost mult mai montata in Romania.
Si aceasta montare de la Teatrul Metropolis este tot a versiunii feminine, dupa cum se poate observa din distributie.
Pe scurt, mai multe tipe, prietene foarte bune, se intalnesc in fiecare vineri seara pentru a se juca. Acum se intalnesc pentru un joc de cultura de generala, dar nu a fost dintotdeauna asa. La una dintre intalniri, Florence lipseste. Celelalte afla repede ca ea urmeaza sa divorteze.
Gazda, Olive, o prezentatoare TV de succes, pentru ca tot era singura, ii propune lui Florence sa se mute la ea. Sa-si imparta amandoua singuratatea, ca sa spun asa.
Acum, pana sa va vorbesc despre partea care “m-a lovit”, partea care m-a vizat cu adevarat, trebuie sa va vorbesc un pic despre actualitatea textului. Un text din 1965, revizuit si refacut in 1985, este muntat in prezent. Spectatorul se regaseste cu siguranta in spectacolul actual: in tematica lui, in problemele lui, in atmosfera lui. Chiar in muzica acestuia.
Despre muzica ar trebui sa vorbesc separat. Nu va voi vorbi despre toate melodiile pe care le veti auzi in spectacol, insa simt nevoia sa va vorbesc despre prima dintre ele: Oops I did it again, de Britney Spears. Va pun mai jos clipul, invitandu-va sa ascultati melodia in timp ce parcurgeti restul articolului.
Asadar, cantareata in cauza si-a inceput cariera muzicala in 1999 (in mod oficial). Melodia de mai sus, care inca-mi rasuna-n cap (pentru ca la vremea aceea era printre melodiile mele preferate), este un fel de emblema a acestei montari. O melodie-etalon. Cumva, atat cantareata in cauza, cat si melodia, fac o trecere muzicala intre secole. Fanii Britney Spears sunt totusi de peste 30 de ani, cei care erau mici si foarte mici cand ea era adolescenta si rupea topurile, insa nu sunt nici foarte in varsta, caci un om de 40 de ani nu se da neaparat in vant dupa muzica unei adolescente.
Oops I did it again este o melodie veche in mod obiectiv, o melodie care insa nu exista in momentul scrierii textului. Pentru unii este muzica veche, pentru altii este muzica noua, moderna.
Exact cum este si aceasta montare dupa Un cuplu ciudat. Fara ca acesta sa fie un spoiler, Oops I did it again este cea mai VECHE melodie care se aude in spectacol. Nu am fost atent la ordinea melodiilor, insa instinctul meu imi spune ca ele au fost aranjate cronologic, de la cea mai veche la cea mai noua. Sper sa nu gresesc.
Ca sa inchei cu aspectele teatrale, trebuie sa va vorbesc despre … telefonul fix prezent in spectacol. Nu stiu cum a gandit regizoarea Adelaida Zamfira, insa mie telefonul fix mi se pare un obiect al secolului trecut. Cumva, el este fizic cam ce este Oops I did it again din punct de vedere muzical: pare ca cineva a luat o masina a timpului si l-a luat din trecut. A fost integrat in mod fericit in poveste: fetele nu aveau voie sa stea pe telefon in timp ce se jucau, telefoanele erau toate puse intr-o cutie, drept urmare singurul care suna era TELEFONUL FIX, telefonul casei. Are o minima justificare, chiar daca vizual mie mi se parea ca nu e de acolo. Parea un obiect vechi, antic, uitat intr-o incapere ultra-moderna.
Nu pot sa inchei fara sa va vorbesc despre problema la care m-am gandit pe tot parcursul spectacolului si ulterior, dupa terminarea lui. Asadar, una dintre cele mai dubioase, dar deopotriva adevarate, definitii ale prieteniei, habar n-am cine a zis-o, poate un filosof genial, poate un betiv, dar e irelevant, suna fix asa: prieten este acel om care ai fi dispus si ai putea locui o perioada de timp. Cand am auzit prima oara aceasta definitie, nici eu nu mai stiu cand, am ramas blocat. Mi-am dat seama ca desi ma consider un om care are ceva prieteni, desi multi m-au ajutat cand am avut nevoie si invers, mi-am tot ajutat prietenii, nu stiu foarte multi prieteni cu care efectiv m-as muta. De fapt, as evita sa ma mut impreuna cu prieteni foarte buni, foarte apropiati, tocmai de teama ca asta ne-ar putea indeparta. Imi e frica de faptul ca ne-am certat. Frica justificata, sa ne intelegem.
Ca nu pot incheia asa brusc subiectul, va reamintesc faptul am scris pe blog si am vorbit pe vlog despre prieteni. Clipul e mai sus. Ideea e ca eu am prieteni foarte diferiti. Nu-i ierarhizez, dar sunt constient de diferentele noastre. Personalitati diferite, firi diferite. Ei sunt ciudati pentru mine, eu sunt ciudat pentru ei. Culmea, nu ma enervez, chiar ma amuz cand ma gandesc. Dar daca ar fi sa ma mut la vreunul dintre ei, sunt convins ca NU ne-am intelege. Ca ne-am certa. Ca prietenia s-ar duce treptat.
Si ca sa reajung la acea definitie, desi imi place cum suna si are samburele ei de adevar, spun din start ca NU sunt de acord cu ea. Poti fi lejer prieten cu cineva cu care imparti aceleasi valori ori vreo pasiune comuna, fara ca asta sa insemne ca sunteti firi asemanatoare. Poate aveti varste diferite, poate aveti tabieturi diferite. Poate sunteti, de fapt, mai diferiti decat ar trebui sa fie 2 colegi de apartament.
Ideea e ca diferentele nu ar trebui sa stea in calea prieteniei. Altfel spus, daca SINGURII mei prieteni sunt cei cu care as putea imparti acel apartament, apai … inseamna ca n-am prieteni. Sau am?
Incercati sa va ganditi la asta, la prietenul ori prietenii cu care ati putea sta, inainte de a merge sa vedeti Un cuplu ciudat la Teatrul Metropolis. Vedeti apoi ce se alege de prietenia dintre cele 2.
Evident, puteti lua Un cuplu ciudat doar ca o comedie buna si atat. Multi barbati fix asa o vad, drept o comedie care se adreseaza cu precadere femeilor. Dupa mine nu e deloc asa, dar io-s prea dus la teatru, imi pun prea multe intrebari si, din pacate, ajung sa ma bucur prea putin de multe comedii. Din pacate, in privinta ultimei parti constat din ce in ce mai des ca asa este. Vad din ce in ce mai des chestii serioase in comedii si nu stiu daca ar trebui sau nu sa ma bucur.