Vant de primavara prin piersici
Distributie:
Așteptarea – Anamaria Pislaru
Dragonul – Eugen Fetescu
Vant de primavara prin piersici – Dora Iftode, Cristina Panait, Laura Dumitrascu-Duica
Testoasa Lyn – Amalia Popa
Dansul sabiilor – Alina Craita
Taijiquan (Chinezii roșii) – Ioana Rufu, Massimiliano Nugnes, Robert Poiana
Soldatii de teracota – Sorin Dinculescu, Nicolae Punga
Pescarul – Alex Floroiu
Confucius – Valentin Mihalache
Realizatori
Scenariul si regia – Mihai Malaimare
Muzica – Razvan Diaconu , Lu Wei – Spring comes and goes
Coregrafia – Mirela Simniceanu
Scenografia – Sanda Mitache
Locatie: Teatrul Masca – s-a jucat in mai multe parcuri si locatii din Bucuresti, insa eu l-am vazut in Piata Operei (Victoriei) din Timisoara, in cadrul FEST-FDR 2016
Vant de primavara prin piersici – Opinie LaTeatru.EU
Pentru spectatorul bucurestean, Statuile Vivante au devenit ceva firesc. In fiecare vara, cetateanul bucurestean, spectator sau nu de teatru, intalneste niste omuleti imbracati si picati ciudat, care se comporta extrem de dubios, fara sa spuna nimic. Vorbesc serios, fix asa mi-a descris un amic statuile vivante la inceputul verii. Omul n-a mai mers la teatru de ani de zile, dar frecventeaza des parcurile si stie ca de cativa ani exista aceste statui vivante, desi n-a avut niciodata curiozitatea sa caute pe google ce e cu ele. Atunci cand i-am zis ca-i teatru si ca aia-s actori pe bune, a ramas surprins.
Ce-i drept, obisnuinta este ca statuile vivante sa fie vazute in parcuri. Un parc are fanii sai, fie persoane foarte in varsta care vor doar sa se plimbe, fie tineri indragostiti, fie iubitori de miscare. Fiecare cu motivele sale, fiecare, insa, a intalnit Statuile vivante.
Anul acesta, insa, pentru prima oara, am vazut Statuile Vivante si in afara unui parc. Desi ideea de baza a Teatrului Masca este iesirea in strada, iesirea din sala clasica de spectacol, la mine functioneaza memoria strict vizuala: daca eu am vazut cativa ani la rand Statuile Vivante in parc, atunci le voi asocia cu parcul.
Cum fiecare invat are dezvat, asta seara am vazut Statuile Vivante in fata Operei din Timisoara.
Spectacolul vazut este Vant de primavara prin piersici, spectacol care, din pacate, a avut aseara ultima reprezentatie (maine vor mai fi 2 reprezentatii, insa ale spectacolului Zidul).
De ce am inceput cu precizarea legata de Spectatorul bucurestean? Simplu: la aceste spectacole iei pulsul spectatorilor mai lesne decat la oricare alt spectacol. Iar asezarea statuilor, pe un perimetru mai restrans, a facut spectatorii sa fie mai grupati decat in parcuri (acolo erau grupulete relativ departate unul de celalalt). Am auzit spectatori absolut uimiti de ceea ce vedeau, recunoscand ca e pentru prima oara cand au parte de asa ceva (toti cei pe care i-am auzit au spus ca ar mai vrea sa vada). Incantare: asta se citea pe chipul tuturor.
Spectacolul este despre China, despre cultura chineza, despre simplitatea chineza, despre miturile Chinei. Fiecare personaj era o particica din China, fiecare personaj, prin simplitatea sa, iti spunea mai mult despre China decat ai putea afla din zeci de alte carti. Insa Statuile Vivante nu trebuie luate distinct, nu exista personaje dispersate, ci trebuie luate pe de-a intregul. Intregul spectacol, toate acele personaje, alaturi de efectele vizuale si auditive, te faceau sa te simti in China. Nu te mai aflai in Piata Operei din Timisoara, ci te aflai in China. Nu neaparat in Beijing, ci oriunde in China.
M-am intalnit, printre altii, cu un dragon, cu o testoasa si cu Confucius (ca sa va spun doar personajele care m-au intrigat si fascinat pe mine). Ce ai putea invata de la o testoasa? Ce ti-ar putea transmite ea? Dar un dragon? Dar marele intelept Confucius, ce ar putea el sa-ti transmita fara cuvinte? Ce ai putea invata de la marele Confucius daca doar l-ai urmari, fara sa-l poti asculta?
Dupa spectacol, am ramas, totusi, cu 3 intrebari:
- Daca EU as fi o statuie vivanta, ce as face? Cum m-as comporta? Ce as putea transmite celor din jurul meu doar prin gesturi? Ce ar putea invata altii de la mine daca doar s-ar uita la mine, fara sa ma poata auzi?
- In loc de mine ii pun pe ceilalti: ce pot eu invata de la oameni doar privindu-i? Doar uitandu-ma la cineva, citindu-i limbajul corpului, fara sa-l ascult, ce pot invata? Ce imi transmite el cu trupul?
- Spectacolul acesta a fost despre China. Au fost 8 personaje reprezentative ale Chinei. Oare care ar fi personajele reprezentative ale Romaniei? Nu as pune un roman sa le faca, ci as pune un strain (un chinez). Cum ar crea un artist chinez un spectacol de statui vivante care sa redea atmosfera romaneasca?
Cam atat despre Vant de primavara prin piersici. Pacat ca nu-l voi mai putea vedea, e un spectacol pe care l-as revedea cu placere. Poate, totusi, e mai bine asa: stiind ca nu mai am sansa sa-l revad, imi voi forta memoria sa-l tin minte o perioada cat mai indelungata. Daca vreodata voi merge in China, cu siguranta imi voi aminti de acest spectacol. Ceea ce inseamna ca el si-a atins scopul.
Felicitari inca o data Teatrului Masca pentru Vant de primavara prin piersici in special, dar si pentru Statuile Vivante in general. Stagiunea Teatrului Masca se deschide pe 17 noiembrie, cu o premiera. Mergeti la Teatru Masca, un teatru special din toate punctele de vedere. (pt poza cover – photo credits Adrian Piclisan/TNTm) Salutari TEATRALE tuturor! 🙂