Viata conjugala (a)normala – Restaurant Elisabeta

Viata conjugala (a)normala
dupa “Zapezile de altadata” de Dumitru Solomon
Regie: Marius Gilea
Distributie:
Maria Radu
Marius Gilea
Durata: 1 ora
Vazut la Restaurant Elisabeta

Viata conjugala (a)normala – Opinie LaTeatru.EU

Dupa ce am vazut Crima la cina la Restaurant Elisabeta, niciun alt spectacol nu mai poate sa ma surprinda atat de mult si sa ma convinga ca este gandit special pentru acel loc.

Viata conjugala (a)normala este cumva opusul: pare un spectacol care se poate juca oriunde, decorul fiind cumva irelevant. Este un spectacol tinut din dialoguri.

Pana sa iti spun despre ce-i vorba in spectacol, trebuie sa iti marturisesc ceva: faptul ca sunt un spectator experimentat, ca merg mult si des la teatru, nu este intotdeauna in avantajul meu. In acest caz chiar nu a fost, caci pentru mine a fost cel putin a V-a adaptare dupa Zapezile de altadata pe care am vazut-o pe scenele romanesti.

Recapitulez un pic: am vazut prima oara Te iubesc! Te iubesc? regizat de Chris Simion; am vazut si Zapezile de altadata de la Teatrul de Comedie (despre care nu stiu de ce n-am scris, dar chiar n-am facut-o); am vazut O comedie despre insomnie la Teatrul Coquette si am vazut, in cadrul D-butan-T, Eram si era, spectacol care apartine de Ateneul National din Iasi (care are si trupa de teatru; una foarte buna, pe care v-o recomand s-o vedeti cand aveti ocazia).

Deci Viata conjugala (a)normala este a V-a adaptare scenica. La fel de spumoasa, de amuzanta si de vie ca toate celelalte.

Pentru cine nu stie povestea: o nevasta vrea sa afle fix la miezul noptii daca o mai iubeste barbatul ei drag. Barbatul nu vrea decat sa doarma, insa discutia este prea importanta pentru ea pentru a putea fi amanata. Cum sa dormi cand ai chestiuni atat de arzatoare de discutat?

Acum, ce este interesant la acest text este ca el a ramas de actualitate si va ramane asa si peste zeci de ani. Nu se vorbeste despre nimic prezent, ci despre chestii atemporale. Dragostea, somnul si soacra vor ramane la fel de relevante, de importante si de enervante chiar si peste 50 de ani. Erau la fel si acum 30-40 de ani.

Pentru ca va spuneam  la inceput de locul in care se desfasoara, un restaurant, trebuie sa va marturisesc ca prima adaptare scenica a textului a fost vazuta la Teatrul Godot (pe vremea cand functiona in Centrul Vechi). Tot intr-un local, cu mancare si bautura. Cumva, chiar daca din punct de vedere regizoral si scenografic spectacolul poate fi montat oriunde, ca spectator mi se pare ca el se simte cel mai bine intr-un restaurant (bar, cafenea, carciuma, ziceti-i cum vreti). Adica acolo unde mai bei ceva (de preferat alcool), unde ceilalti colegi spectatori nu stau chiar langa tine, ci la o mica distanta, permitand o minima intimitate.

Chiar si durata spectacolului, de doar o ora, mi se pare mai potrivita in localuri si atipica pentru teatrele clasice. Da, alte adaptari erau un pic mai lungi, 90 de minute ori ceva de genul, insa de  la un punct incolo se repetau, deci scurtarea spectacolului mi se pare o idee excelenta.

Evident ca si discutia in sine este relevanta, mai ales pentru cei care sunt impreuna de peste 10 ani (in spectacol se vorbea chiar de 20 de ani, daca am retinut bine). Dar partea serioasa o las in seama persoanelor serioase, a blog-urilor si a site-urilor serioase.

Eu, unul, ca spectator experimentat de teatru (urasc termenul de critic), am fost multumit de ce am vazut: de regie, de interpretari, de durata, de atmosfera. Nimic nu a parut gresit.

Drept urmare, va invit pe toti sa mergeti sa vedeti Viata conjugala (a)normala la Restaurant Elisabeta, in inima capitalei, vizavi de Parcul Cismigiu. Cu siguranta nu veti pleca dezamagiti de la teatru.