Visul unei nopti de vara
de William Shakespeare
traducerea: George Toparceanu
regia: Alexandru Dabija
asistent regie: Ionut Alexandru Moldoveanu
costumele: Maria Miu
fotografii: Mihnea Irimia
Distributie:
Emilia Popescu – Titania
Dorina Chiriac – Oberon
Alin Florea – Puck
Andreea Samson – Zana Funigel
Dragos Huluba – Tezeu
Theodora Stanciu – Hipolita
Alexandru Conovaru – Egeu
Andreea Alexandrescu – Hermia
Catalina Mihai – Helena
Lucian Ionescu – Lysander
Razvan KREM Alexe – Demetrius
Dan Radulescu – Buca, mester/ Pyram
Bogdan Cotlet – Pana, mester/ Regizorul
Angel Popescu – Foale, mester/ Thisbe
Sorin Miron – Teapa, mester/ Leul
Marius Drogeanu – Foame, mester/ Luna
Stefan Voicu – Botic, mester/ Zidul
Ion Gilica – Copilul indian
Spectacol vazut la Sala Mare (Sala Radu Beligan) a Teatrului de Comedie
Visul unei nopti de vara – Opinie LaTeatru.EU
Desi nu mai sunt student de mai bine de zece ani, multe dintre reperele mele vin de acolo. Unul dintre ele, motto-ul studentiei mele (prelungite), este urmatorul: Intre un profesor care rezuma in cuvinte simple lucruri complicate si unul care spune in cuvinte pompoase lucruri simple, il voi prefera oricand pe primul. De fapt, primul este exact esenta pedagogului: sa explice pe intelesul tuturor notiunile pe care le are de explicat. Cel care complica lucrurile simple este de fapt in antiteza cu ideea de pedagog.
Ulterior, dupa terminarea facultatii (facultatilor), am cautat acelasi lucru si-n cartile de beletristica, si-n filme, si-n teatru.
Ce a facut Alexandru Dabija cu textul Visul unei nopti de vara este fix acest lucru: a luat un text foarte ofertant, dar destul de stufos, plin de intelesuri si simboluri, si l-a simplificat. L-a facut accesibil tuturor, l-a facut o comedie spumoasa, la care va rade cu gura pana la urechi orice spectator.
Primul lucru important pe care Alexandru Dabija l-a facut a fost sa elimine decorul. De tot. Acest lucru il face in fata tuturor, caci spectacolul incepe cu o scena in care niste muncitori (cititi cu atentie distributia si veti intelege cine) demonteaza un decor … de carton. Scena mi se pare ca are o dubla simbolistica: pe de-o parte, este vorba despre un teatru de carton, care poate fi usor demontat (de catre critici?), insa pe de alta parte eu m-am gandit la trecut si la prezent, decorul fiind de domeniul trecutului. Teatrul viitorului este un teatru cu decor minimalist ori fara decor deloc.
Paranteza importanta. O amica a fost in Anglia zilele trecute. A fost la un spectacol de teatru unde a dat 100 de lire pe bilet. Nu mi-a zis altceva despre spectacol in afara de urmatoarea fraza: daca la noi ar fi fost un decor de genul s-ar fi lasat cu huiduieli.
De fapt, regula NESCRISA la noi este urmatoarea: la teatrele independente, mici, decorul este cat mai minimalist; insa cand joci intr-o sala mare a unui teatru important, spectatorul trebuie sa primeasca si un decor extravagant. Teatrele de stat ISI PERMIT decoruri ample, nu-i asa? Paranteza inchisa.
Ce vedem de fapt pe scena pe durata celor 110 minute cat dureaza spectacolul? Pai vedem RELAXARE! Cam acesta este cuvantul de ordine. O comedie care te destinde, care nu-si propune sa te oboseasca. Care iti transmite mesajele pe care le are de transmis, putine si simple, pe un ton relaxat. Aproape jucaus.
De multe ori, actorii de pe scena par storsi de orice picatura de energie la finalul reprezentatiei. Par epuizati. In acest caz, toti actorii termina spectacolul extrem de energizati. Ei S-AU JUCAT pe scena timp de aproape 2 ore. Au savurat joaca, i-a energizat, asa ca ar mai putea sa se joace inca pe atat.
Fix acesta era si sentimentul meu, ca spectator. Ca spectacolul Visul unei nopti de vara a fost o joaca de copii, ca parca m-am jucat privindu-l si ca as putea sa faca asta inca multe ore. Nu inseamna ca joaca nu era serioasa, nu inseamna ca spectatorul nu are ce sa invete din ea. Dimpotriva. Chiar cred din spectacolul Visul unei nopti de vara am invatat enorm de multe. Intai si intai, cum sa simplifici ceva complicat.
Simplificarea unui text complicat nu este ceva ce ar putea face oricine. Nu este ceva deloc simplu. Din pacate, unii nici nu-si propun asta. Iar altii de pe margine dezaproba, considerand ca teatrul nu ar trebui sa fie accesibil tuturor. Ca acolo ar trebui sa fie doar elitele.
Personal, respect enorm regizorii care simplifica piese complicate, care isi propun asta si care reusesc s-o faca in mod natural. Visul unei nopti de vara (vazut primavara) este un spectacol care-mi va ramane intiparit in minte mult timp. Pe care il voi da constant ca exemplu. Si pe care-l recomand cu caldura tuturor!