Wanted
Textul si regia: Massimiliano Nugnes
Masti: Stefano Perocco di Meduna
Coregrafie: Ioana Macarie
Scenografie: Madalina Sandu
Costume: Ioana Colceag si Claudiu Braneanu
Machiaj: Cristina Sinoae
Afiș: Madalina Sinoae
Distributie
Pantalone Avari – Robert Poiana
Dottore Gulielmo – Alexandru Tudor Sabau
Alfonso / Arlecchino – Liviu Chitu
Capitano Pizzapasta – Mihai Hurduc
Matilde – Laura Manea
Speloncina – Cezara Munteanu
Cannolo – Alex Floroiu
Produs de Breasla Actorilor; Vazut la Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara
Wanted – Opinie LaTeatru.EU
Wanted se marketeaza din start drept primul spectacol independent de Commedia dell’Arte. Pentru un spectator neutru, mai putin stiutor in ale teatrului, sintagma poate suna bine ori poate parea una strict comerciala. O comedie cu accente italienesti, asa am auzit candva un spectator definind Commedia dell’Arte. Specialistii vor zambi cand vor citi aceste randuri, insa culmea este ca definitia, asa nestiutoare, contine un sambure de adevar.
Tot teatrologii, cei care mai stiu un pic de istorie teatrala, vor zambi, cumva amar, cand vor vedea sintagma spectacol independent de Commedia dell’Arte.
Cum sta treaba de fapt? Pai Commedia dell’Arte este un gen teatral aparut prin secolul XVI in Italia si este o forma a … teatrului de improvizatie. Traducerea este evidenta, comedia artistilor, a breselei artistilor, spectacolele avand la inceput caracteristica principala a absentei unui text scris. In plus, acestea se desfasurau in aer liber, in absenta unui decor.
Bineinteles ca intre timp Commedia dell’Arte s-a dezvoltat, bineinteles ca acum s-a transformat in cu totul altceva. S-a cizelat, s-a sofisticat, devenind acum cu totul altceva. Teatrul de improvizatie inseamna acum altceva, iar Commedia dell’Arte s-a dezvoltat ca gen cu totul distinct.
Fara sa fiu deloc specialist in teatrologie, critic nici atat, nu pot spune de ce Commedia dell’Arte este atat de evitata. Este un gen teatral greu, insa din punctul meu de vedere cu priza la public.
Cum va spuneam mai sus, este cumva paradoxal ca acest gen a ajuns atat de rar intalnit in … teatrul independent. Cele doua notiuni erau aproape sinonime acum cateva sute de ani.
Acum, despre Wanted nu ar fi foarte multe de spus. Inca din titlu ne dam seama ca avem de-a face cu o Italie cumva globalizata. Chiar daca oficial suntem in secolul XVI ori XVII, avem extrem de multe replici actuale, care fie subliniaza discrepanta dintre mentalitati (de pilda, drepturile femeilor, la acea vreme nu doar inexistente, dar si revoltatoare pentru marea masa a populatiei), fie vor sa aduca spectatorul aproape de actiunea spectacolului.
De altfel, pentru un spectator care nu stie ideea Comediei dell’arte, spectacolul acesta ar putea parea o parodie la adresa acestui tip de teatru. Deopotriva, o parodie la adresa situatiei de atunci, care acum pare, la propriu si la figurat, o gluma proasta.
De ce spunea ca titlul Wanted este sugestiv? Nu doar pentru ca este in engleza, aceasta limba universala care patrunde in orice cultura, ci si pentru ca sugereaza nu ca ne-am afla pe taramul teatral al unei comedii, ci pe taramul cinematografic al unui western. De altfel, prin anii 60 cinematografia italiana a produs destule westernuri, catalogate de catre specialisti drept spagetti western. Capitano Pizzapasta ce joaca in spectacolul Wanted fix la asta m-a dus cu gandul.
In incheiere, cateva cuvinte despre atmosfera de la spectacol. Pentru mine, un aspect important. Pentru multi, o chestiune irelevanta. Asadar, spectacolul Wanted este produs de o companie teatrala independenta, Breasla actorilor. Ei nu au un sediu al lor, fiind gazduiti de cateva spatii independente, precum Indart ori Teatrul Arte Dell’Anima. Eu am vazut de la ei, pana acum, doar Mersul trenurilor, insa nu l-am vazut in Bucuresti, ci la Turda.
Spectacolul Wanted s-a jucat, insa, pe scena MARE a Teatrului Nottara. O companie mica, independenta, a avut sansa sa joace pe scena mare a unui teatru de traditie. Pentru multi este irelevant, insa pentru ei, atat pentru cei de pe scena, cat si pentru prietenii lor, din sala ori din culise, era ceva special. Se simtea o energie aparte. Asemanatoare energiei pe care o degaja niste copii care reusesc sa obtina permisiunea sa joace fotbal pe terenul celor mari. Parca actorii de pe scena au dat 200% din ei. Este doar ce am simtit eu uitandu-ma atat pe scena, cat si in jurul meu. O chestie pe care am simtit-o si pe care n-o pot nici explica mai bine si nici verifica.
De ce va sfatuiesc sa vedeti spectacolul Wanted? Din toate aceste motive, dar si din simplul motiv ca nu exista contraindicatii. Nici de varsta, nici de sex, nici de alta natura. Drept urmare, indiferent ca mergeti in interes de serviciu, cu gandul sa vedeti o Comedia dell’arte aproape autentica, ori ca mergeti cu gandul sa va distrati, sa va simtiti bine, Wanted este o alegere buna, pe care n-o veti regreta.
Mergeti sa vedeti spectacolul Wanted oriunde s-ar juca, mergeti la spectacolele companiei Breasla Actorilor. In final de tot, va las doua link-uri: o recenzie mai clasica a spectacolului (daca-mi este permisa exprimarea) si doua trimiteri catre Wikipedia, pentru cei doi termeni folositi mai sus, cel teatral si cel cinematografic.