Weekend comedy – Teatrul Metropolis

Weekend comedy
de Janne si Sam Bobrick
Regie: Dragos Campan
Scenografie: Iulia Gherghescu
Distributie:
Florin Busuioc
Adelaida Zamfira
Ioana Marcoiu
Cristian Popa
Vazut la Sala Olga Tudorache a Teatrului Metropolis

Weekend comedy – Opinie LaTeatru.EU

Pana sa va vorbesc despre mesajele pe care le transmite spectacolul Weekend comedy, mesaje transmise printre hohote de ras, trebuie sa va spun cum am intrat eu in pielea personajelor. Asadar, imediat dupa spectacol ma intrebam ce as face eu daca as afla ca trebuie sa impart camera ori cabana cu altcineva.

Daca eu as fi cu cineva intr-un loc, la o cabana izolata, si as afla ca ar trebui sa impart cabana, sa imi petrec weekendul, cu un cuplu necunoscut.

Primul instinct ar fi sa spun ca as refuza. Sa spun ca as face scandal, ca as suna cu o falca-n cer si o alta in pamant, sa cer banii inapoi, eventual si despagubiri. Apoi as zice ca m-as certa cu ei, cu acel cuplu. Sa-i fac pe ei sa cedeze, sa-i conving sa plece.

De altfel, am patit toate astea sub o alta forma: la unul dintre multele festivaluri de teatru, m-am trezit la un moment dat cu un coleg de camera. Era etnic maghiar, nu ca asta conta. Desi poate conta, in ideea ca vorbea greu romaneste, deci vorbeam putin spre deloc. Am iesit, am sunat la piarista festivalului, a doua zi mi s-a gasit o alta camera, la alt hotel. M-am mutat eu.

Ma rog, asta s-a petrecut acum vreo 6 ani. Daca nu 7.

Ideea e ca intre timp am devenit mai curios si mai tolerant. Problema mea, de fapt, este legata de intimitate si libertate, chestii la care tin enorm.

Ca sa raspund direct la intrebare, nu stiu ce as face. Spectacolul Weekend comedy mi-a aratat ca as face o mare greseala daca as face scandal si ca as avea de invatat de la oricine. Un cuplu de tineri are multe de invatat de la un cuplu in varsta si invers. Fiecare are ce nu are celalalt si invers. Avem de invatat enorm de la cei din jur, mai ales de la cei (aparent) diferiti de noi. De la cei de la care avem impresia ca nu avem nimic de invatat.

In Weekend comedy, avem un cuplu de oameni in varsta venit intr-o vacanta atipica: el (interpretat de Florin Busuioc) nu intelege de ce trebuie sa stea atata timp fara sa faca nimic, fara telefon, internet, televizor ori macar ziare; ea (Adelaida Zamfira) dorea o schimbare, dorea ceva diferit, era incantata de ideea de a-si petrece 2 zile alaturi de sotul ei, DOAR EI.

Cei doi au un soc atunci cand in cabana mai apare un cuplu, cei doi, Ioana Marcoiu si Cristian Popa, fiind acolo pentru a respecta un fel de traditie. Acolo se cunoscusera, drept urmare an de an mergeau in acelasi loc, aceeasi cabana.

Cine ar fi trebuit sa cedeze? Cei tineri ar trebui sa cedeze pentru ca ceilalti au ajuns primii si pentru ca trebuie respectati cei mai in varsta? Ori cei in varsta ar trebui sa inteleaga ca pentru cei tineri acel loc este important, reprezinta ceva.

Ce invata cele 2 cupluri din aceasta interactiune si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Nu va voi vorbi despre toti actorii de pe scena, ci doar despre unul singur: Florin Busuioc. El pe scena chiar a parut un bunic care se uita cu blandete la nepotii lui. Chiar si cand se lua de ei, le vorbea urat, o facea tot cu drag, cu mila. Parea ca spune ceva urat despre ceilalti dar in acelasi timp isi cere scuze.

Acum urmeaza o parte interesanta despre Weekend Comedy: initial am fost tentat sa spun ca este PRIMUL spectacol in care l-am jucand pe Florin Busuioc. Urma sa scriu cateva randuri despre acest lucru. Nu ma uit des la tv, rubrica despre vreme oricum nu a fost preferata mea niciodata, in era internetului mi se pare cu adevarat o rubrica inutila, insa pe “Busu” il stiu. Cumva, este singurul motiv pentru care m-as uita la meteo. Cred si acum ca e o idee buna ca rubrica sa fie prezentata de actori, de oameni cu umorul la ei. Datele sunt aceleasi, vin din aceeasi sursa, nu e ca si cum unul ar avea informatii mai bune. Nu exista asa ceva.

Pe Busu l-am apreciat de-a lungul timpului si pentru tinutele sale, la un moment dat aparea in niste sacouri colorate pentru care-l invidiam.

Eh, revenind la partea interesanta, inainte sa scriu acest lucru, ca-i primul spectacol cu Florin Busuioc pe care-l vad, am zis sa dau un search. Poate, totusi, m-a lasat memoria. Surpriza a fost mare: am constatat ca, de fapt, AM MAI VAZUT acest spectacol. Articolul este scris pe 12 decembrie 2019. Deci, evident, INAINTE de pandemie.

Concluziile sunt in numar de 3, niciuna nu e de bine:

1. Daca nu mai tineam minte DELOC acest spectacol inseamna ca nu a trecut testul timpului. Nu a fost nicicum memorabil. Daca nu am tinut minte interpretarea lui Florin Busuioc inseamna ca nici ea nu a fost memorabila.
2. Ma lasa memoria. Este o veste tare proasta. Noroc ca internetul si blogurile (mele) imi sunt de ajutor.
3. Chiar daca cele 2 sunt vesti proaste, faptul ca nu stiam acest aspect inainte sa intru in sala m-a facut sa savurez pe de-a-ntregul spectacolul. Desi anticipam continuarea, nu este nimic imprevizibil in spectacol, nu am avut deloc senzatia de deja-vu. Nu am avut nicio secunda revelatia ca l-am mai vazut. Asa ca mi-am amintit de chestiile pe care le invatam acum peste 20 de ani la psihologie: persoanele care nu mai tin minte deloc se bucura de fiecare data cand afla ceva nou ori cand intalnesc o persoana. ORICE persoana. Atunci, pe vremea cand aveam 18-19 ani, radeam. Ma bucuram. Acum ma sperie de-a dreptul perspectiva.

Ma rog, sunt cateva detalii care ma intriga: acum 4 ani spectacolul fusese vazut la Nottara, fiind produs de compania independenta p2pTheatre. Acum este (pare?) produs de Teatrul Metropolis. Evident, si pandemia a avut rolul ei.

Voi mergeti sa vedeti Weekend Comedy. Sper, totusi, sa-l tineti minte mai mult timp decat mine.