Zambara kabarett
de Andrei Ursu
Muzica si compozitie muzicala: Blazzaj
Regie: Ana Maria Ursu
Coregrafie: Viktorya Medvedeva
Scenografie: Lia Pfeiffer
Costume: Elena Mazare
Video design: Cristian Vaduva
Light/sound design: Cristian Popescu
Grafica: Dan Ungureanu
Foto: Diana Bilec
Distributie:
Larisa Belcea
Dana Borteanu
Cristina Chiperi
Ana Indricau
Andra Ioanas
Jacqueline Kohl
Alina Mihocas
Jasmina Mitrici
Spectacol vazut in Agora (fostul Mall Galeria) din Arad in cadrul Underground Festival 2024
Zambara kabarett – Opinie LaTeatru.EU
Experienta mea vizavi de spectacolul Zambara kabarett poate fi rezumata intr-o singura fraza: un spectacol despre un oras imaginar, rasarit intr-o mlastina, a fost vazut intr-un mall parasit, unde te simti precum intr-un univers distopic. De aici pleaca tot ce veti citi in randurile urmatoare, caci tot ce am vazut bun in spectacol mi s-a parut logic, firesc, iar pentru ce am vazut mai putin bine am gasit circumstante atenuante, fie emotiile, fie acustica dubioasa a locatiei, fie posibila lipsa de experienta a protagonistilor (actori tineri si foarte tineri, foarte energici, cu anumite stangacii in special in ceea ce priveste dictia).
Zambara kabarett ne spune o poveste simpatica, despre un oras care rasare pur si simplu dintr-o mlastina. O Atlantida inversata, care trebuie sa treaca, alaturi de noi toti, prin diversele incercari: prin pandemie, prin razboi, prin probleme economice. Totul se petrece in ritmuri frenetice, in dans, joc si voie buna.
Spectacolul este un cabaret social, abordeaza intr-o nota mai putin serioasa probleme mult mai serioase decat par privind spectacolul. De altfel, si denumirea de Zambara are conotatii istorice, ea venind de la Zurobara, o veche asezare dacica situata undeva in Banat, nici pana acum neputandu-se determina cu exactitate unde anume era situata. Pe langa scrierile istorice, Zurobara vine cu o gramada de legende, unele dintre ele spunand ca ar fi pe actualul amplasament al orasului Timisoara (loc de unde vine spectacolul in cauza).
Privind lucrurile asa, Zambara pare a reveni brusc la viata dintr-o mlastina, nu este ceva ce abia s-a nascut, ci este ceva ce a revenit la viata.
Faptul ca acest lucru s-a petrecut INTR-UN MALL PARASIT, abandonat, mi se pare in sine o metafora superba. Nu o fosta cariera de piatra, nici macar o fosta fabrica comunista abandonata, ci un MALL, un simbol al capitalismului, lasat abandonat din motive economice. Unde ar putea reaparea un oras, o capitala, demult pierduta, daca nu intr-un mall abandonat?
Nu stiu in Timisoara unde se joaca acest spectacol, unde a fost el gandit, conceput, dar mi s-ar parut perfect ancorat in peisaj. E drept, spatiul acela a venit cu multe neajunsuri, acustica fiind unul dintre ele. Nu stiu daca toate celelalte defecte ale spectacolului si toate celelalte stangacii ale actorilor provin de acolo, insa eu vreau sa cred ca da. Am observat de mai multe ori pe parcursul reprezentatiei si ceva probleme de dictie din partea actorilor, nu-mi dau seama daca ei s-au straduit prea mult sa vorbeasca mai tare, sa compenseze acustica proasta, ori daca este vorba despre niste emotii prea mari. Stiu efectul, nu stiu cauza.
La muzica, coregrafie si alte detalii de genul nu ma pricep, ii las pe altii mai cunoscatori sa se pronunte. Eu ma refer la produsul final, care mi-a placut, care mi-a dat un vibe placut, care m-a facut sa-mi doresc sa retraiesc aceasta experienta.
Daca voi avea noroc sa am drum si prin Timisoara anul acesta, probabil voi merge sa vad Zambara kabarett la el acasa. Poate acolo se aude mai bine, poate acolo este mai natural, poate acolo voi descoperi cine stie ce alte detalii, ce alte metafore, ce alte detalii ascunse. Va indemn si pe voi sa mergeti sa vedeti frumosul spectacol. Nu e spectacol DOAR de teatru, asa ca aveti ce vedea din orice unghi l-ati privi.