Jurnalul lui Robinson Crusoe – Un musical după Insula de Gellu Naum – Teatrul Odeon

Jurnalul lui Robinson Crusoe – Un musical după Insula de Gellu Naum
Regia: Mihai Maniutiu
Cantece: Ada Milea
Decorul Adrian Damian
Costume Andrada Chiriac
Coregrafia Andrea Gavriliu
Light design Cristian Simon
Sound design Vladimir Ivanov
Visuals Anya Dimitrov
Distributia: Mihai Smarandache, Marius Damian, Paula Niculita, Antoaneta Zaharia, Ionut Kivu, Cezar Antal, Dimitrii Bogomaz, Marius Stanescu, Anda Saltelechi, Ruxandra Maniu, Oana Ștefănescu, Diana Gheorghian, Meda Victor, Constantin Cojocaru, Ioan Batinas, Relu Poalelungi, Alex Neagu
Durata spectacolului: 1 h 15 min
Locatie: Teatrul Odeon din Bucuresti

Jurnalul lui Robinson Crusoe – Opinie LaTeatru.Eu

 

Despre singuratate poti vorbi in nenumarate feluri. Despre ideea de singurate se pot scrie pagini intregi, chiar tratate. Unii prin singuratate inteleg sa nu fi cuplat cu cineva, inteleg singuratatea conjugala. Altii prin singuratate inteleg absenta relatiilor de prietenie. Sunt, in acest sens, persoane cuplate care deseori se simt singure. Care fac toate activitatile doar alaturi de partenerul de viata si, eventual, de familie.

Putem vorbi, oare, de singuratate, atunci cand in jurul tau sunt zeci, poate sute de oameni? Poti fi tu singur la un concert, de exemplu? Poti fi tu singur intr-un oras suprapopulat?

Singuratatea este, de fapt, senzatia pe care o ai. Unii ar zice ca, dimpotriva, este mai placuta singuratatea pe o insula pustie decat singuratatea intr-un oras supra-aglomerat. Uneori singuratatea este amplificata de rusinea de a fi singur, de modul in care ceilalti se uita la tine si, eventual, te compatimesc.

Da, singuratatea este, intai si intai, psihologica. La ea oamenii se raporteaza diferit, ea este tratata diferit de fiecare persoana in parte.

Cand va ganditi la singuratate si la insula pustie, asa-i ca primul gand va duce la Robinson Crusoe? Este adevarat, in literatura romana Gelu Naum, cel cu Apolodor, a adaptat suprarealist povestea lui Robinson Crusoe. Iar ceva si mai interesant a facut Mihai Maniutiu pe scena Teatrului Odeon: a adaptat, intr-un musical, adaptarea lui Gelu Naum. O adaptare dupa adaptare care, in mod deloc surprinzator, mai are vagi legaturi cu romanul original.

Un musical foarte viu, scurt (un pic peste o ora), dar foarte intens, foarte alert. Un spectacol care va fi apreciat de public, indiferent ca vorbim de cei mari ori cei mici. Caci da, cand spusesem la ce spectacol merg, cativa amici ma intrebau ce caut la spectacole pentru copii. Nu este adresat celor mici, dar nu este nicidecum interzis lor.

Criticii si pretentiosii vor stramba din nas, fie parandu-le rau de opera lui Gelu Naum, fie regretand diferentele mult prea mari fata de personajul copilariei lor, Robinson Crusoe. Iar cei care vor aprecia spectacolul de la Odeon vor fi pusi intr-o categorie generica de Public doritor de spectacole usoare. Caci, nu-i asa, teatrul nu ar trebui sa fie accesibil oricui …

Jurnalul lui Robinson Crusoe se joaca la Teatrul Odeon si vi-l recomand, aduce zambete pe buze si buna dispozitie. Nu va asteptati sa-l regasiti pe Robinson Crusoe cel din copilarie, dar fix asta este farmecul, te va surprinde si nu intr-un mod neplacut. Salutari TEATRALE tuturor!

 

Lasă un răspuns