Spectatorul de teatru este pudic

Spectatorul de teatru este pudic

 

Despre diferentele dintre teatru si film poti scrie la infinit. Despre diferentele dintre spectatorul de teatru si spectatorul de film poti scrie iarasi o gramada. In teorie, cele 2 acte de cultura nu se exclud. Eu as zice ca se completeaza si un om cu adevarat cult este unul care le frecventeaza pe ambele.

Totusi, in cazul Romaniei (si al Bucurestiului in special), o diferenta fundamentala intre spectatorul de teatru si spectatorul de film este pudismul. Spectatorul de teatru este PUDIC. El nu prea gusta spectacolele erotice, el nu e interesat de subiectele tabu.

La filme, insa, spectatorul este de acord cu filmele care abordeaza astfel de teme. Nimeni nu are nicio problema cu aceste filme si chiar le frecventeaza. E film, e ok sa vezi si nuditate. Scena de teatru este, insa, sfanta, acolo n-ai voie sa vezi un actor dezbracat. Cica pentru ca e in fata ta si, cumva, ti-e rusine sa-l vezi atat de aproape gol.

Sursa foto: EVZ
Sursa foto: EVZ

Paradoxul continua: uneori e vorba de aceleasi persoane. Am auzit o persoana spunand (citez din memorie): subiectul era bun de film, acolo poti arata multe, dar cum sa se dezbrace actrita in fata ta? Problema este, de fapt, dubla masura a oamenilor. Nu stiu CAT de diferit este, de fapt, publicul, desi pare un public un pic mai in varsta si o idee mai elitist (si mai elegant imbracat, in special in teatrele de stat, clasice), dar stiu ca pretentiile sunt altele.

Acum sa va dau 2 exemple: cate spectacole de teatru ati vazut despre masaj erotic? Este un fenoment care exista, este cat se poate de legal, avem multe saloane de masaj erotic in Bucuresti, insa NICIUN spectacol pe aceasta tema. Nici macar unul. Eu nu stiu absolut nimic despre cei care lucreaza acolo si se pare ca nici macar prin intermediul teatrului nu pot afla. Si nu condamn pe cei care PRODUC teatru, ci pe spectatori, care CU SIGURANTA nu ar gusta asa ceva.

Despre dame de companie avem ceva spectacole, insa foarte putine si in principal la teatrele independente. Si aici publicul se comporta ciudat: este, cumva, de acord sa vada aceste spectacole intr-o cafenea, dar intr-un teatru mare, de stat, sa nu auda. Cum sa se joace asa ceva pe scena unui teatru de traditie?

Nu zic, exista si exceptii si e foarte bine ca exista, dar per total asa sta situatia. Spectatorul de teatru este pudic si nimeni nu pare a dori sa-l schimbe. Nu stiu cat ar putea fi schimbat, dar stiu ca unele spectacole diferite ar putea aduce UN ALT public in salile de teatru. Ceea ce, statistic vorbind, s-ar traduce prin schimbarea opiniei publicului de teatru. Statistica, in felul ei, spune adevarul, chiar daca, nu-i asa, este acea stiinta care atunci cand stai cu un picior intr-o galeata cu gheata si cu celalalt intr-o galeata cu apa fierbinte iti zice ca, in medie, te simti perfect. In cazul acesta statistica este utila. Cine sa se uite, insa, la ea? Salutari DELOC PUDICE tuturor!

3 thoughts on “Spectatorul de teatru este pudic

Leave a Reply