Antisocial
Text si regia: Bogdan Georgescu
Manager proiect: Luminita Birsan
Asistent regie: Corina Predescu
Distributie:
Horia Fedorca
Cristina Blaga-Tomus
Iustinian Turcu
Stefan Tunsoiu
Ioana Cosma
Andrei Gilcescu
Gabriela Pirliteanu
Vazut pe data de 11 octombrie 2023, in sala Ion Lucian a Teatrului Excelsior din Bucuresti, in cadrul X FEST – Festivalul de Teatru Tanar Excelsior 2023
Antisocial – Opinie LaTeatru.EU
Antisocial este un spectacol pe care l-am trait mai intens decat multe altele. M-am regasit in el mai mult decat in 90% dintre spectacolele vazute anul acesta. M-am regasit, m-am speriat, m-am bucurat ca nu mai sunt elev sau student. Mai ales elev. Ma rog, as putea fi profesor, insa spre fericirea mea nu am nici aceasta calitate.
Mai multi elevi dintr-un liceu de top din oras (nu e precizat orasul, eu AM PRESUPUS ca-i Sibiu, pentru ca de acolo vine spectacolul) infiinteaza un grup PRIVAT de Facebook unde profesorii sunt ironizati. Un grup de Facebook unde profesorii nu aveau ce cauta.
La un moment dat, vine surpriza cea mare: apare din greseala un profesor pe acel grup, vede toate discutiile si toate glumele, toate ajungand in presa. Drept urmare, presiunea se muta pe consiliul profesoral, care simte presiuni din toate partile: pe de-o parte, ar trebui sa ia masuri, nu prea are cum sa ignore “elefantul din incapere”, insa pe de alta parte nu prea stie cum sa CUANTIFICE, cum sa masoare. Sa ii dea afara pe toti? Sa ii sanctioneze mai bland? Ce este de facut?
Vedem 7 actori, care interpreteaza pe rand 3 roluri distincte: prima oara cei 7 sunt elevii vizati, administratorii grupului, cei amenintati cu exmatricularea; ulterior ei sunt profesorii din consiliul profesoral, cei care urmeaza sa ia decizia (nu-mi este clar daca acel consiliu era format DOAR din 7 oameni, dar de dragul povestii presupun ca da); cei 7 sunt si parintii celor 7 elevi, desi aici e si un mic artificiu, caci din partea unui elev venisera ambii parinti (ce nu pareau in cele mai bune relatii), drept urmare un elev ramasese nereprezentat.
Fiecare dintre grupuri avea problemele proprii. Elevii voiau sa afle care e sifonarul, cine a invitat profesori in acel grup. Parintii erau calmi, nu constientizau pericolul exmatricularii, asa ca fiecare voia sa rezolve in vreun fel problema. Ori astepta sa se rezolve de la sine. Iar profesorii, majoritatea dintr-o alta generatie, incercau intai si intai sa descifreze limbajul elevilor. Emoticonurile. A fost simpatica scena, desi in felul ei foarte trista.
Din pacate, discutiile esentiale, importante, sunt ratate in toate cazurile: nici elevii, imaturi si revansarzi, dornici doar sa prinda sifonarul, nici parintii, deloc constienti de amploarea si importanta cazului, si nici profesorii, dornici doar sa ia o masura, nu conteaza care si ce efect va avea ASUPRA ELEVILOR, nu discuta efectiv.
Nimeni nu discuta rational despre libertatea de exprimare si limitele sale. Elevii sunt prea imaturi, insa cine sa-i faca constienti de pericol? Parintii care habar n-au ce fac elevii pe telefoane si calculatoare?
Mi-am amintit de un spectacol precedent vazut la acelasi festival, Doua ore cu pauza, unde fusesera trimisi 2 avocati pentru a apara cauza unui elev. Problema era un pic diferita, elevul fiind acuzat ca si-a injurat profesoara in timpul unei ore ONLINE! Acolo parintii erau in extrema cealalta, elevul simtea ca poate face orice, caci parintele va rezolva cumva. Are banii si relatiile necesare pentru a rezolva.
De ce spuneam la inceput ca am TRAIT acest spectacol? Pentru ca undeva demult, in tineretile mele zbuciumate, am fost si eu propus spre exmatriculare in facultatea de sociologie. La mine totul a fost mai simplu, caci un profesor ma propusese, insa decanul si prodecanii nu au dorit nici macar sa discute in consiliu cazul meu.
Ce facusem eu? Pai facusem o gluma pe profilul meu de HI5 (vorbim de 2007-2008): la descriere scria PE LA FUCK-ULTATE, CAND IMI AMINTESC SA TREC PE LA EA.
Eh, acel profesor considerase ca prin acel mod de scriere injurasem facultatea (sau fuck-ultate) de la decan pana la studenti si ceilalti angajati.
Spre deosebire de cazul din Antisocial, eu facusem asta pe cont propriu, presa nu facuse presiune, asa ca pur si simplu cazul a fost inchis. Ingropat. Sau, altfel spus, nu a existat niciun caz.
Ideea este, insa, alta: vorbim de facultatea de sociologie, unde oamenii erau mai descuiati la minte. Cand le-am explicat unde se intampla totul si faptul ca era o gluma, oamenii au inteles. N-a trebuit sa explic ce face fiecare emoticon.
De ce spuneam la inceput ca ma bucur de faptul ca NU mai sunt student si mai ales ELEV? Pai e simplu: acum sigur mi-as fi atras o exmatriculare. O pedeapsa, cat de cat mica. Daca acum, la 36-37, fac ce fac, cand am o minima maturitate, va dati seama ce as face daca acum as avea 16-19 ani?! Nu vreau sa ma gandesc.
Si tot din acest motiv, ma bucur inca o data ca nu sunt parinte.
Mergeti sa vedeti Antisocial: va fi util parintilor si elevilor ori poate unii se vor regasi partial in el. Asa ca mine. Sau poate vreti sa vedeti un spectacol de teatru bine construit. In oricare dintre situatii, Antisocial este o alegere buna.