
Billy Schiopul
de Martin McDonagh
regia: Vlad Massaci
scenografia: Iuliana Vilsan
light design: Alin Popa
sound design: Adrian Piciorea
video design: Dilmana Yordanova
Distributie:
Kate – Emilia Popescu
Eileen – Dorina Chiriac
Johnnypateenmike – Marius Florea Vizante
Billy – Bogdan Cotlet
Bartley – Stefan Voicu
Helen – Ilona Brezoianu
Babbybobby – Anghel Damian
Doctorul – Marius Drogeanu
Mammy – Sandu Pop
Spectacolul Billy Schiopul a fost vazut in Sala Mare (Sala Radu Beligan) a Teatrului de Comedie (in data de 22 ianuarie 2025)
Billy Schiopul – Opinie LaTeatru.EU
Cu greu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a scrie despre spectacolul Billy Schiopul. Am multe motive sa spun ca mi-a placut, sa-i subliniez calitatile, insa am si cateva motive, nu-mi dau (momentan?) seama cat de importante, relevante, care ma fac sa fiu mai retinut. Care ma fac sa-mi temperez entuziasmul.
Pe de-o parte, vorbim despre un text excelent, care abordeaza o tema extrem de actuala: bullyingul. Billy Schiopul este ironizat de tot satul pentru infirmitatea sa. Oamenii nu se sfiesc sa rada de fata cu el, sa-l batjocoreasca in mod direct, fara ca el sa se supere. El nu vrea sa se razbune, el nu vrea sa faca rau nimanui. Cumva, e de acord cu ei. Face parte din normalitate.
Totul era in echilibru, totul decurgea “normal”, conform normalitatii acelei zone si acelor timpuri, pana cand Billy Schiopul se duce sa dea o proba pentru un film american. Ajunge sa dea proba pe baza unei minciuni, pe baza unui fals, insa proba initiala se transforma intr-o perioada de proba de cateva luni in SUA.
Vedem apoi doua lucruri esentiale, asupra carora nu voi insista: cum se vor raporta satenii la Billy Schiopul in absenta lui, ce vor spune despre el, cum il vor vorbi “pe la spate”, si apoi cum se vor comporta la intoarcerea lui. Este in ochii lor acelasi om? Sunt ei aceiasi in ochii lui? Ce anume s-a schimbat in acel sat in urma plecarii, respectiv intoarcerii sale?
Asa cum spune si regizorul, textul este plin de cruzime, insa are in el si multa iubire. Vlad Massaci reuseste sa il echilibreze, adauga si ceva comedie neagra in el, “haz de necaz”, facandu-l aproape comedie. Finalul fericit il transforma, in ochii unora, in comedie. Se joaca pe scena Teatrului de Comedie, deci n-ar trebui sa ne mire.
S-a ras mult, atat in momentul spunerii unor glume, dar si in cateva momente ciudate, absurde, cand pentru unul ca mine nu parea nimic amuzant. Dar publicul autohton, nu doar de teatru, este foarte ciudat. Din ce in ce mai ciudat.
Cat de asemanatoare este situatia din Irlanda interbelica (spectacolul are un reper temporal: unul dintre personaje citeste din ziar despre alegerea lui Hitler!) cu cea din Romania zilelor noastre ramane sa decideti singuri. Mai ales ca vorbim despre Irlanda rurala (care evident trebuie comparata cu Romania rurala).
Ca interpretari, am 2 mentiuni de facut, trebuie sa vorbesc despre cei 2 actori care m-au impresionat pe scena.
Primul dintre ele, de fapt prima, caci este o actrita, este Ilona Brezoianu. Joaca extrem de natural, pare a fi rolul vietii ei. Totul pare perfect potrivit in peisaj: atitudinea, vocea, vestimentatia, modul in care isi aranjeaza parul, mersul. Absolut totul este perfect la ea. Excelent rol.
Al doilea actor care mi-a placut este Marius Florea Vizante. El joaca un rol extrem de ciudat: al unui stirist amator. El se ducea zi de zi la fiecare satean in parte, dezvaluindu-le “cate 3 bombe”, 3 stiri, irelevant cat de noi sau de vechi, de pe urma carora primea ceva. Nu detaliez, va trebui sa descoperiti singuri acest personaj. Sa decideti singuri cat de etic este el, cat de util este in sat, cat de simpatic (ori penibil) este el.
Nu vreau sa ma pronunt asupra lui Bogdan Cotlet (cel care-l interpreteaza pe Billy Schiopul). Unora le-a placut mult interpretarea, altii au fost mai degraba dezamagiti. Eu sunt cumva indecis din simplul motiv ca este un rol extrem de greu, pe care nu stiu cine si cum l-ar putea juca MULT mai bine.
Mentionez faptul ca nu am vazut vreo alta montare a textului, inteleg ca au tot fost, una dintre ele (ori mai multe) fiind ale aceluiasi regizor. Pentru mine, acest Billy Schiopul de la Teatrul de Comedie a fost primul contact cu textul. Asa ca nu am termini de comparatie in privinta interpretarilor.
O singura mentiune mai am de facut: Sandu Pop joaca rol de batranica acra, rol jucat excelent. Inainte de spectacol am strambat un pic din nas, nu-s fanul femeilor care joaca rol de barbat ori barbatilor care joaca rol de femeie, insa aici a avut sens. Ma rog, un rol complet parodic, jucat 100% ironic, care de fapt imi confirma “preconceptiile”. Care evident ca nu-s doar ale mele.
Mergeti sa vedeti Billy Schiopu, un spectacol un pic prea cuminte din punctul meu de vedere. Prea indulcit. Prea moale. Mi-as fi dorit sa se exagereze mai mult, mi-as fi dorit sa ies din sala de teatru MARCAT, RAVASIT! Ceea ce n-a fost cazul. Insa multi fix din acest motiv apreciaza aceasta montare. O lauda. Cine greseste, eu sau ei, ramane sa stabiliti singuri.