Caligula
Text dramatic compus de Serban Melnic dupa Albert Camus, Gore Vidal si Seneca
Regia: Iulia Alexandra Neacsu
Scenografie & Light Design: Florin Fratila
Distributia (din data de 31 iulie 2026):
Caligula : Vladimir Teca
Caesonia : Adriana Irimescu
Scipio : Serban Melnic
Cherea : Massimiliano Nugnes
Helicon : Eduard Bot
Drusilla : Mara Stoian
Caligula – Opinie LaTeatru.EU
Atunci cand s-a inchis Teatrul Nou, mai multe spectacole au ramas in aer. Pareau ca s-au pierdut, ca nu vom mai avea sansa sa le vedem niciodata. Dintre acestea, cel mai rau imi parea de Caligula, spectacol care-mi atrasese atentia din mai multe motive.
Atunci cand am auzit ca el a fost preluat de FF Theatre, m-am bucurat nespus. Dupa ce am mers sa-l vad, mi-am dat seama ca intr-adevar ar fi fost o mare pierdere sa-l fi ratat. Este, din punctul meu de vedere, cel mai intens spectacol vazut in ultimii ani. Nu stiu daca cel mai bun, nu stiu cat anume se respecta adevarul istoric, insa stiu sigur ca este intens.
Acum un pic de context. Incep cu Imparatul Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus, poreclit Caligula. Porecla lui inseamna Cizma (sau Cizmulita mai precis), fiind diminutivul substantivului Caliga (sandaua purtata de soldatii romani). A primit porecla aceasta de pe vremea cand era copil, pentru ca-si insotise tatal (Germanicus) in campaniile sale din Germania.
Caligula s-a nascut in anul 12 D. Hr, incepandu-si domnia in anul 37. Dupa numai 4 ani de domnie este asasinat.
Domnia sa este una foarte controversata: la inceput este foarte iubit de popor pentru deciziile luate. Printre acestea, enunt doar cateva: a acordat bonusuri substantiale pentru generali si pentru cei din Garda Pretoriana si mai ales i-a primit inapoi pe toti cei trimisi in exil.
Se schimba radical dupa ce se imbolnaveste. Nu e clar care este cauza bolii, unii sustin ca fusese otravit.
Treptat, ii indeparteaza pe toti cei care erau in preajma lui. Devine peste noapte un dictator crud, care dorea sa fie venerat. Ajunge sa se creada (Dumne)Zeu, imbracandu-se deseori in zei ori semizei precum Hercules, Apollo, Venus sau Mercur. In multe temple, a inlocuit capetele zeilor cu propria sa infatisare.
Nu vreau sa intru in detalii prea multe, vreau doar sa scot in evidenta aspectele la care se face referire in spectacol. Insa pana sa va vorbesc despre spectacol, trebuie sa vorbesc despre sursele de inspiratie.
Prima sursa de inspiratie, conform insemnarilor de pe site-ul FF Theatre, este Seneca. Ce este interesant este insa alt aspect: Seneca insusi fusese condamnat la moarte de catre Caligula, reusind sa scape intr-un mod miraculos (era grav bolnav, asa ca Imparatul Caligula a considerat ca oricum nu mai are mult de trait). De altfel, majoritatea lucrurilor pe care le stim despre Caligula sunt din scrierile marelui filosof Seneca.
O a doua sursa de inspiratie, una mai apropiata de zilele noastre: piesa de teatru omonima scrisa de Albert Camus. Scrierea ei a inceput in 1938, fiind terminata in 1941. Premiera ei a avut loc pe data de 26 septembrie 1945, adica la scurt timp de la eliberarea Parisului din ghearele ocupantilor nazisti. Inca ma intreb cat de mult l-a influentat ocupatia nazista pe Albert Camus.
O a treia sursa de inspiratie este filmul omonim, al carui scenariu a fost scris de Gore Vidal. Filmul a aparut in 1979, avandu-i pe afis pe Malcolm McDowell (in rolul lui Caligula), pe Helen Mirren (in rolul Caesoniei), pe Peter O’Toole (in rolul lui Tiberius) si pe Teresa Ann Savoy (in rolul Drussilei). Ma intreb in ce masura filmul a fost sursa de inspiratie si pentru actori, pentru interpretarile acestora.
Ma intorc acum la montarea Iuliei Neacsu de la FF Theatre (via Teatrul Nou). Daca facem abstractie de ceea ce stiam de la istoria din scoala (nu foarte multe, din pacate sau din fericire), avem in fata noastra un dictator cum din pacate putem intalni oricand si oriunde. Un moment de cumpana in viata lui il transforma radical, insa nu doar acea boala l-a facut sa devina maniacul insetat de sange, ci si copilaria sa zbuciumata. Un criminal are intotdeauna un trecut tulbure, o copilarie plina de abuzuri.
Sa trec acum la interpretari. Nu vreau sa ma refer de la una dintre ele, cea mai importanta, a doua urmand a fi doar mentionata, daca ati citit cu atentie “caseta tehnica” v-ati dat seama deja.
Asadar, incept cu Vladimir Teca, cu o interpretare FABULOASA a personajului Caligula. Nu stiu cum si de ce, insa pentru mine a fost primul contact cu acest actor, nu l-am mai vazut in niciun alt spectacol, drept urmare mult timp de acum inainte il voi asocia cu personajul, pentru mine Vladimir Teca va fi CALIGULA. Este un personaj dificil, pe care putini actori l-ar putea duce. El o face extrem de intens, impactul fiind amplificat de sala in care se joaca: o sala mica, unde esti foarte aproape de actori (eu am stat pe primul rand, deci AM SIMTIT energia aceea extrem de intens).
Un al doilea actor, pe care va invit sa-l priviti cu atentie, este … Serban Melnic. De ce mi se pare important sa-l priviti? Pai simplu: el este autorul textului. Cred (simt) ca el cumva si-a ales rolul, caci in acest spectacol el joaca rolul unui … scriitor (unui poet). El nu este un personaj real, cel mai apropiat personaj real fiind, din punctul meu de vedere, Seneca. Ma rog, nu vreau sa intru in detalii, va invit doar sa-l urmariti cu atentie TOCMAI pentru ca este 100% personaj fictiv.
Mergeti sa vedeti Caligula la FF Theatre. Pentru mine a fost cel mai intens spectacol vazut in ultima vreme. Am iesit bulversat din sala de teatru, efectiv mi-au trebuit cateva minute ca sa ies din acea poveste si sa revin “cu picioarele pe pamant”. Este o senzatie pe care v-o recomand si voua, o traiesc atunci cand povestea vazuta (teatru sau film) este una extrem de intensa si foarte bine (realist) realizata. Felicitari tuturor pentru excelenta montare!
ps: Fara sa afirm ca ar fi un defect, la spectacolul Caligula m-au intrigat la un moment dat dialogurile. Caligula se credea … Dumnezeu (cuvantul Dumnezeu este folosit de mai multe ori in spectacol). Ok, actiunea se petrece candva DUPA HRISTOS, insa crestinismul nu avea cum sa fi patruns atat de rapid pana la Roma. Dupa cate stiu eu, si internetul pare a-mi da dreptate, Iisus ar fi fost rastignit in anii 30-33 (candva atunci, nu e clar in ce an). Caligula a domnit intre anii 37 si 41 (deci clar dupa Rastignirea lui Iisus). Insa atat de repede sa fi ajuns crestinismul la Roma, pana la Imparat? Am dubii. Si nu, nu se vorbeste DOAR despre Dumnezeu, ci se vorbeste si despre alti zei romani (Apollo de pilda, Zeul Soarelui). Inca ma intreb de ce se spune DUMNEZEU si nu JUPITER (echivalentul roman al grecului Zeus)? O fi o greseala sau o fi fost ceva intentionat?