Cavalerul inexistent
de Sora Teodora dupa Italo Calvino
Regie: Ramona Iacob
Dramatizare: Antoaneta Zaharia
Scenografie: Gabi Albu
Asistență scenografie: Cosmina Croitoru
Armura cavalerului inexistent: Andrei Gamart
Caligrafie: Delia Zahareanu
Foto: Tudor Codre Isac
Ilustrație sonoră: Ramona Iacob
Afis: Andrei Gamartț
Costume si video: echipa
Lumini: Alexandru Garjoaba si Dan Giuvelic
Distributie:
Sabrina Iaschevici
Florina Gleznea
Antoaneta Zaharia
Cavalerul inexistent – Opinie LaTeatru.EU
Cavalerul inexistent este dramatizarea romanului cu acelasi nume, scris de autorul italian (ziarist la baza) Italo Calvino in 1959 (la noi a fost tradus de Polirom in 2007). Atunci cand citesti despre un cavaler care exista doar datorita propriei vointe (da, fix asa!), caci el este total lipsit de corporalitate, lucruri par doar un pic absurde. Este ceva usor fantasy, dar am citit si grozavii mai mari.
Insa cum poate fi pus in scena un cavaler lipsit de corp? Ecranizat e simplu, filme cu fantome (desi personajul e departe de a fi … o fantoma) am tot vazut.
Nu citisem romanul inainte sa merg sa vad montarea, nici acum n-am facut-o, insa recunosc ca facusem un mic research. Stiam despre ce-i vorba, stiam despre cavalerul lipsit de corporalitate. Insa ce nu intelesesem eu, nici acum nu-s 100% convins, este daca povestea este sau nu o comedie.
Spectacolul Cavalerul inexistent este SEMI-comedie, daca imi este permis termenul, cu multe accente de Commedia dell’arte, lucru care acum, retrospectiv, pare firesc, cum altcumva ai putea dramatiza un astfel de personaj?, dar care la fata locului m-a surprins un pic. Nu ma asteptam la asa ceva, spectacolele de genul sunt o raritate pe scenele teatrale autohtone (sunt foarte greu de montat!), asa ca montarea primeste de la mine o bila alba din start, pentru ca a reusit sa ma surprinda. La cat teatru am vazut in ultimii ani, cu greu ma mai poate surprinde un spectacol, mai ales unul independent, dintr-un teatru micut.
Am spus ca are ACCENTE de Commedia dell’arte pentru ca el nu este 100% asa ceva. Regizorul (Ramona Iacob, pe care sincer n-o cunosc) s-a jucat si cu genurile teatrale, dar si cu timpurile. Rezultatul este unul surprinzator de bun. Surprinzator PENTRU MINE, pentru ca de obicei nu sunt fanul “haosurilor” de genul. La filme cel putin, “shaormele” de genul ma obosesc, mi se par fite regizorale. In acest caz, “i-a iesit”, a reusit sa faca o tragicomedie cu sens. Am iesit de la spectacol bine energizat, cu un vibe pozitiv, dar si cu niscaiva intrebari in cap. A bifat cam tot ce ar fi putut bifa un spectacol de teatru.
Acum va invit sa vedeti fotografia de mai sus. Este luata de pe contul de Facebook al uneia dintre actrite (irelevant care). Stiu ca ar putea fi considerata “spoiler”, caci ea va arata cam cum arata Cavalerul inexistent. Va raspunde la prima intrebare (“cum a putut fi dramatizata aceasta carte?”). Insa din punctul meu de vedere, poza in cauza mai mult atrage decat respinge. Intriga. Te face sa-ti doresti sa vezi spectacolul. De fapt, cam asta-i parerea mea despre multe spoilere: daca sunt bine spuse, ele de fapt atrag, nicidecum gonesc. “Personajul X a murit: vino sa vezi cum iese el din scena!”
In final, vreau sa concluzionez printr-un termen pe care l-am gasit pe site-ul teatrului gazda: “o dramatizare INFIDELA”. Fix asa! Iata un cuvant perfect potrivit in peisaj.
Mergeti deci sa vedeti Cavalerul inexistent. Este un spectacol cat se poate de autentic, de viu, de … existent. La fel si aplauzele de dupa reprezentatie. Care au fost indelungi si din suflet. Cel putin in cazul meu.
ps: Cavalerul inexistent este un spectacol ATIPIC, o raritate pe scenele teatrale bucurestene (nu doar pentru ca e ceva Commedia dell’arte in el), asa ca mergeti degraba sa-l vedeti!