Cei doi tineri din Verona adaptare de Vlad Trifas dupa William Shakespeare
traducerea: Vlad Trifas
regia: Vlad Trifas
scenografia: decor: Mihai Androne, costume: Lucian Ionescu
muzica: Vlad Trifas
asistent regie: Lucian Ionescu
Distributie:
Stefan Pavel (Launce)
Cosmin Teodor Pana (Speed)
Andrei Radu (Proteus)
Catalin Bucur (Valentin)
Lacramioara Bradoschi (Silvia)
Mihaela Mardare (Iulia)
Paul Niculae/Paul Chiributa (Ducele)
Theodora Sandu (Lucetta)
Alin Teglas (Thurio)
Nelu Neagoe (Proscrisii, Ingrijitorul parcului)
Costel Dobrescu (Eglamour)
Ilinca Rus (Fetita)
Spectacol produs de Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti, vazut la Teatrul Excelsior din Bucuresti, in cadrul Excelsior Teen Fest 2019
Cei doi tineri din Verona – Opinie LaTeatru.EU
Daca este sa fie vreo piesa de Shakespeare pe care s-o recomanzi adolescentilor, despre care sa poti spune ca pare scrisa pentru ei, aceasta este Cei doi tineri din Verona. Drept urmare, punerea in scena a acestei piese se potrivea perfect frumosului festival ce a avut loc la Teatrul Excelsior.
Despre Teatrul din Ploiesti am o parere din ce in ce mai buna. Nu am vizitat niciodata acel teatru, insa am vazut destule spectacole, cateva in ultima perioada, prin festivaluri, in special cele bucurestene, pentru ca parerea mea despre trupa de acolo sa fie una excelenta. Cei doi tineri din Verona este, pana acum, cel mai bun spectacol de-al lor pe care l-am vazut.
Despre iertare, caci spectacolul pare nascut in zodia iertarii, daca-mi este permisa aceasta exprimare cat se poate de poetica, as putea spune foarte multe. Iertarea este un concept filosofic pe care nu prea il invatam in scoala. Scoala, in sine, nu pare a cunoaste pe deplin acest concept. Scoala pare gandita in totala contradictie cu iertarea.
Ce este, de fapt, iertarea? Cand ierti cu adevarat un om? Care sunt limitele acestei iertari?
Cumva iertarea este diferita la copii, la adolescenti si la adulti? Cumva iertarea este un concept diferit pentru fiecare-n parte sau este un concept universal valabil, existand o iertare obiectiva, clara, cu care toata lumea este de acord?
Spectacolul pare, la prima vedere, o joaca de copii. Pare o punere in scena extrem de puerila. Nu stiu ce parere au criticii de teatru autentici despre spectacol, dar tind sa cred ca multi sunt nemultumiti de o noua alterare a sfintei opere shakespeare-iene. Nu ca m-ar interesa la modul sincer opiniile lor, le dau ca exemplu pentru a-mi sustine punctul de vedere.
De fapt, nu este nimic pueril, intelesul peiorativ al termenului, ci este vorba despre cum privesc tinerii, copiii ori adolescentii, povestea in cauza. Si cum vad ei, de fapt, iertarea.
Nu stiu de ce, dar spectacolele de genul ma lovesc mult mai mult, mult mai puternic, decat altele. Nu mai sunt de ceva timp copil (vorba vine, am 33 de ani), copii nu am si nici nu am de gand sa fac. Dar o viziune de copil asupra lumii este absolut necesara si tocmai pentru ca eu nu mai sunt capabil s-o am, astfel de spectacole ma trezesc parca la realitate. Oricat de ciudat v-ar parea, mi-am dorit destul de des o astfel de viziune. As zice prea des in ultima vreme.
Cei doi tineri din Verona pot fi vazuti la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti la teatru, dar in viata de zi cu zi poti fi vazuti peste tot. Ideal ar fi sa avem cu totii o mica doza de copil in noi. Din pacate, din ce in ce mai putini o avem. Si tot din pacate, printre cei care nu au, ori care au o doza din ce in ce mai mica, ma numar si eu. Si sincer va spun, nu stiu cum sa remediez situatia.