A.A.A. de Chris Simion. Proiectul Grivita 53.

UPDATE: O precizare scurta de la Chris Simion: teatrul Grivita 53 NU va fi condus de ea. Ea va monta acolo, dar nu il va conduce.

Update 2: Din 1 iunie puteti dona 2 euro daca trimiteti SMS la 8833!

Stiu ca este tarziu, formularele pentru donarea celor 2% s-au depus deja, insa o intrebare, o pura curiozitate: voi cum va alegeti cauzele, ONG-urile, carora le donati bani? Dupa ce criterii?

Sa mergem un pic mai departe: ce cauze ati sprijini financiar? Nu doar cu acei 2%, ci cu bani efectivi, pe care sa-i scoateti din buzunar si sa-i donati.

Si, mai ales, DE CE? De ce ati dona suma X pentru acel proiect? La ce va asteptati in momentul in care donati? Donati pur si simplu, pentru ca vreti sa faceti bine unui om? Donati ca sunteti impresionati de DRAMA unei persoane, unei familii ori unei comunitati?

Nu stiu daca s-au facut studii in acest sens, dar presupunerea mea este ca romanii (si cred ca nu numai ei) doneaza foarte mult in cazul dramelor. Sa ia de la ei si sa dea bani, ca-s 10 sau ca-s 100 de lei nu conteaza, la asta ma refer. Drame inseamna inundatii (case distruse), drame inseamna diagnostic crunt (operatie costisitoare).

In cazul donarii celor 2%, insa, lucrurile se pare ca nu mai sunt la fel de “dramatice”. Se pare ca oamenii au tendinta sa doneze catre cauze care-i afecteaza direct. Adica fix din acest motiv fundatia SMURD a primit (si inca primeste) an de an donatii de milioane de euro. Ce fac oamenii de la SMURD afecteaza, direct, vietile noastre, ale tuturor. Nu discut despre SMURD aici, deci nu insist.

Acum, insa, vin cu o alta problema. Care sunt domeniile care au nevoie de finantarea VOASTRA? Care sunt prioritatile.

SMURD = viata. E clar, viata are prioritate. Oricand si oricum.

Doar ca, vedeti voi, viata asta este facuta nu doar din nefericiri, din tristeti, din accidente, din boli. Ci si din chestii frumoase, din bucurii. Din lucruri care-ti schimba starea de spirit, care te fac sa zambesti. Poate te fac sa razi in hohote.

Pentru ele ai vrea sa dai bani? Ai vrea sa finantezi un proiect care nu salveaza DIRECT vieti, ci doar NE face viata mai placuta?

Introducerea este prea lunga? Posibil! Dar am scurtat-o pe cat am putut.

Despre un proiect teatral, unul pe care-l apreciez enorm, voi vorbi acum. Se cheama Grivita 53, probabil ati auzit deja de el. Detalii gasiti pe site si prin toata presa, online si offline. Ce mi se pare mie tare la acest proiect? Pai trei lucruri:

– Merg constant la teatre vechi din capitala. Aflu, constant, despre marii actori si marii regizori care au jucat ori au montat spectacole acolo. Mi se arata imagini de arhiva cu teatrul atunci cand era tanar. Instant, gandul imi zboara la acea perioada: cum ar fi fost sa fiu tanar atunci, sa fi vazut PRIMUL spectacol la acel teatru? Sa fi fost printre primii spectatori? Eh, vazand proiectul Grivita 53, imi dau seama ca sunt contemporan cu infiintarea unui teatru despre care vom auzi ani buni de acum inainte. Peste 30 de ani vom putea povesti tinerei generatii care a fost primul spectacol montat aici, cum arata teatrul atunci, cine erau actorii din acea vreme… Nu-i asa ca-i tare?

– Mi se pare tare ca eu, tu, noi, TOTI adica, putem contribui DIRECT la acest proiect. Am contribuit, indirect, la multe. Indirect insemnand ca taxele si impozitele platite de noi au finantat proiecte noi. Doar ca, vedeti voi, nu va simtiti atat de atasati de un teatru infiintat din decizia din pix a unui primar, cum este cel mai nou teatru al capitalei, Teatrul Stela Popescu. Oricum vi s-ar parea teatrul ala, nu puteti sa va laudati ca ati contribuit la infiintarea lui. Il finantati, indirect, dar atat. In cazul Grivita 53 va veti putea mandri ca ati contribuit direct la infiintarea lui. Iar contributia poate fi nu doar financiara, ci si popularizarea lui. Adica fix ce fac eu acum.

– Si mai tare mi se pare ideea de a finanta ceva ce stii. Sau, mai precis, pe CINEVA pe care-l stii. Pe Chris Simion o cunoasteti. Daca frecventati teatrele capitalei sigur o stiti. A finanta proiectul Grivita 53 inseamna a o finanta pe Chris Simion. Nu dati bani, in aer, unui teatru care nu stiti de cineva va fi condus, un teatru care ar putea avea un sef numit politic ori alte chestiuni de genul. Nu, finantati teatrul lui Chris Simion.
Iar mie, personal, imi place enorm Chris Simion ca om de teatru. Ca regizor.

Doua dintre spectacolele de teatru care m-au impresionat cel mai mult, de-a lungul timpului, sunt regizate de ea. Unul este Oscar si Tanti Roz, un spectacol la care nu am plans dintr-un unic motiv: citisem deja cartea. Altfel, bocetul este garantat. Iar al doilea spectacol este unul de data mai recenta, Dibuk. Nu stiu daca numele va zice ceva, se joaca la Teatrul Evreiesc de Stat, insa acolo se intampla ceva ce nu am mai vazut pe nicio scena de teatru: O EXORCIZARE! Dupa atatea si atatea filme cu exorcizare, unele capodopere, imi doream enorm sa vad una si in fata mea. Live. Pe scena. In Dibuk fix asta se intampla. Nu vreti sa stiti reactia mea cand am vazut asta. Era un spectacol care se derula calm, lin. Tensiunea creste usor, dar nu ma asteptam la asa ceva. Si, deodata, inghet. Efectiv inghet. Aveam o reactie de genul: BA, ESTI NEBUN? ASTIA CHIAR FAC EXORCIZARE!!! Pentru mine, atat timp cat nu-s ateu, deci sunt obiectiv, exorcizarea evreiasca nu este cu mult diferita de cea crestina.

Deci mi-as dori sa finantez si alte proiecte, alte spectacole, regizate de Chris Simion. De acea persoana care a reusit, in 2 randuri, sa ma impresioneze asa cum nu au facut-o altii.

Iar spectacolul A.A.A., despre care vorbeam in titlu, este PRIMUL spectacol marca Grivita 53. Desi aici este blog de teatru, unde de obicei scriu articole despre spectacole, despre acest spectacol nu va spun nimic. Absolut nimic.

Va invit doar sa mergeti sa-l vedeti. Se va juca fix de 53 de ori (adica in total, s-a jucat de cateva ori momentan). S-a jucat si se joaca la Godot, dar s-ar putea sa fie plimbat si prin alte locatii.

Puteti pune singuri caramizi pentru Grivita 53. Puteti ajuta la construirea acestui minunat teatru. Puteti cumpara caramizi, puteti cumpara scaune, puteti cumpara ferestre. #Pebune. Puteti intra in istorie. Si, da, intr-un fel sunt egoist: imi doresc reusita unor proiecte de care voi beneficia. Imi doresc construirea unui teatru la care voi merge, la care ma voi simti bine, voi rade in hohote, poate voi plange. Dar stiti ce? Nu e nimic rusinos in asta! Nu va fi un teatru DOAR al meu. Si da, nu e nimic grav sa investesti in ceva ce te va ajuta SI pe tine in viitor. Pe tine si pe comunitatea ta. Salutari TEATRALE tuturor!