Dragoste pe-un fir de ata
de Alina Teianu-Cocioran
Regie: Alexandru Unguru
Distributie:
Alina Teianu-Cocioran
Damian Victor Oancea
Stefana Ionescu-Darzeu
Ioan Paduraru
Manuire si voce papusa: Alina Teianu-Cocioran
Constructie papusa: Vlad Tanase
Cu participarea extraordinare a Taniei Popa (video)
Spectacol vazut la Urban Dada
Dragoste pe-un fir de ata – Opinie LaTeatru.EU
Comediile cu triunghiuri ori patrulatere amoroase sunt la ordinea zilei in teatrul bulevardier (“geometrie in iubire”, cum bine zice Delia in hitul ei). Uneori insa, intr-o aparenta comedie bulevardiera usurica putem gasi lucruri extrem de serioase si de profunde. Depinde doar de noi cum le vom trata, cum ne vom raporta la ele.
Povestea simplificata suna aparent banal. Avem intai una bucata cuplu cu copii, in care barbatul este mai batran decat femeia. Evident, asta il face antipatic in ochii soacrei, dar asta nu este neaparat relevant. In fond, soacra si cu ginerele nu sunt facuti sa se inteleaga. Asa e normalitatea de cand lumea.
In peisaj mai apare un fost de-al ei, care ajunge in casa lor absolut intamplator, ca “mester”, reparator. Irelevant pentru ce venise, ce urma sa repare. Important este ce reuseste sa strice: fragilul echilibru al cuplului.
A doua persoana care apare in peisaj este “cumnata”, sora sotiei. Ce rol are ea in poveste, cum reuseste sa destabilizeze si in acelasi timp sa “rezolve” problema celuilalt cuplu ramane sa descoperiti singuri.
Ce este interesant si totodata diferit la comedia Dragoste pe-un fir de ata este partea legata de “papusa”. Daca ati citit cu atentie “caseta tehnica”, si sper ca ati facut-o, ati observat deja prezenta ei. Ideea este simplu: Alina Teianu-Cocioran este actrita de papusi si marionete. Ea poate fi vazut pe scena Teatrului Tandarica. Ea este si AUTOAREA acestei piese, a textului, drept urmare si-a scris un rol pentru ea. Trebuie sa arate, nu mult, ci cateva minute, care este marea ei pasiune.
Partea cu papusa e cu atat mai interesanta cu cat ea inlocuieste un copil. Nu va spun mai multe, va spun doar ca papusa este extrem de simpatica.
Acum cateva cuvinte despre locul unde am vazut spectacolul. Nu vreau sa vorbesc despre Urban Dada, ci doar despre ideea in sine, de a vedea spectacolul intr-un local. Mie mi s-a parut o idee excelenta, o locatie perfect aleasa: in vecinatatea teatrului national, dar intr-o atmosfera mult mai relaxata, cu o bere sau un vin in fata.
E drept, o atmosfera prea relaxata vine la pachet si cu spectatori pe care nu prea-i doresti la teatru, unii evita la propriu salile clasice de teatru (si bine fac). Cum s-ar zice: nu poti sa le ai pe toate.
Am spus toate cele de mai sus pentru ca spectacolul s-a jucat si in sali clasice (in Bucuresti s-a jucat SI la Teatrul Dramaturgilor Romani). Eu cred sincer ca-i sta mai bine in teatre-cafenea. Din pacate, in Bucuresti exista doar Godot ca teatru-cafenea cu repertoriu propriu. In rest sunt doar carciumi care gazduiesc OCAZIONAL spectacole.
In final, cateva cuvinte despre text. Dupa cum va ziceam, este scris de actrita Alina Teianu-Cocioran. Nu indraznesc sa intreb cat e adevarat si cat e fictiune din poveste, insa e clar ca orice spectator se gandeste asa. Farmecul tocmai in asta consta: ca nu vom afla niciodata, ca imaginatia noastra va stabili procentul de adevar.
Voi spune insa ca este un text extrem de bine scris, foarte actual, cu un umor foarte bine dozat, dar si cu cateva lucruri serioase bine strecurate in poveste.
Mergeti sa vedeti Dragoste pe-un fir de ata, de preferat intr-o cafenea, alaturi de o bere sau un vin. Sala clasica de teatru este prea oficiala pentru un spectacol atat de jucaus si de … atipic.