Edmond – Teatrul Municipal din Baia Mare – FITO 2017

EDMOND de David Mamet
Traducator: Andrei Dinu
Regia: Andrei Dinu
Scenografia: Mihai Valu
Desene spatii: Alex V. Miclaus
Coregrafie: George Pop
Miscarea scenica: Raul Hotcas
Design si editare voci: Petru Damsa
Inregistrari voci: Calin Ionce
Distributia:
Edmond – Eduard Bindiu
Fata de la Video-Chat, Animatoare Club, Prostituata, Asistenta 3 – Denisa Blag
Angajatorul, Client Club, Trisorul, Tipul de la casa de amanet, Puscarias 2 – Dragos Calin
Logodnica, Client Club, Manager Bordel, Tipa de la metrou, Asistenta 1 – Ioana Cheregi
Predicatorul – Speaker – Ioan Costin
Tatal, Bodyguard Club, Complice 2, Client Casa de amanet, Puscarias 1 – Mircea Gligor
Tipul din club (MC), Chibitul, Un tip in statia de autobuz, Anchetatorul – Andrei Stan
Best Friend, Client Club, Distribuitor fluturasi, Complice 1, Patronul magazinului de arme albe, Proxenetul, Pușcărias 3 – Eduard Trifa
Mama, Client Club, Fata de la Peep-Show, Glenna, Asistenta 2 – Alexandra Vanci
Durata spectacolului: 1 h, 50 min. (fara pauză)
Produs de Teatrul Municipal din Baia Mare, vazut la FITO 2017

Edmond – Opinie LaTeatru.EU

 

Majoritatea oamenilor se tem de persoanele asa numit vulcanice. Irascibile. De cele mai multe ori, aceste persoane par antisociale, caci prin atitudinea lor isi gonesc, treptat, prietenii. Oamenilor le este teama sa fie in preajma lor. Se satura de vesnicele certuri.

Doar ca, din punctul meu de vedere, la fel de periculos este un om calm. De multe ori, este mai periculos. Un om calm este, de fapt, cel mai apropiat de notiunea de vulcan. Caci vulcanul nu erupe constant, de 2 ori pe zi. NU! Vulcanul acumuleaza lava, pot trece zeci de ani de acumulari, si deodata erupe. In cazul vulcanului eruptia este anuntata, nu este chiar o surpriza. Insa in cazul oamenilor, de cele mai multe ori, eruptia are loc in momente neasteptate.

Chiar mi-am pus la un moment dat aceasta problema. Dupa ce am asistat la 2 astfel de eruptii, din partea unor oameni recunoscuti a fi calmi, monumente de calm, mi-am dat seama ca, de fapt, dac-ar fi sa trebuiasca sa ma feresc de cineva, acel cineva este omul calm. Omul care, de fapt, acumuleaza totul in el. Daca acel om nu are supape prin care sa elimine acea energie negativa, daca nu are locuri in care sa se descarce, in orice fel, cu siguranta acesta va erupe. Si o va face in cel mai neasteptat moment cu putinta.

Edmond, personajul principal al spectacolului, este un astfel de om. Un pampalau in intelesul nostru, in intelesul clasic, un artist in acceptiunea pretioasa, elevata, un neadaptat in limbajul psihologic. Un vulcan, ca sa folosesc termenul geografic. In relatia sa el era vioara a doua, nevasta era cea care aducea bani in casa, deci ea era cea care dicta. Care decidea totul. Si care era independenta nu doar pentru ca-si permitea, dar si pentru ca barbatul nu avea niciun cuvant de spus.

Pana cand, intr-o zi, Edmond decide sa puna piciorul in prag si pur si simplu se desparte de ea. Si pleaca in lume, decizand sa faca fix ce nu a facut pana acum. Fix lucrurile cu care pana atunci era in disonanta. Care nu pareau genul lui.

El nu era un om prost. Dimpotriva. Unii ar zice ca era, de fapt, prea inteligent. Prea analitic. Prea citit. Caci nu te duci la curve sa citezi pasaje din carti. Sa le vorbesti despre principii. Te duci acolo sa dai bani si sa faci sex. Sex, nu dragoste. Iar banii se impart intre prostiuata si bordel. Nu ca vrea ea, nu ca asa e firesc, ci pentru ca asa decurg lucrurile. Nu e drept, dar de cand prostitutia este dreapta, este morala?

Pana sa vedeti spectacolul uitati-va un pic la distributie. In fapt, la rolurile actorilor. Parcurgandu-le, va veti da seama cam pe unde se duce Edmond. Si ganditi-va ca totul se intampla intr-un interval extrem de scurt de timp. Ca timp efectiv, in mai putin de 2 ore.

Dintre personajele cu care el interactioneaza, mi-a sarit in ochi Predicatorul. Fara sa aiba vreun nume, el este care m-a intrigat cel mai mult. Tocmai pentru ca mie, personal, religiile ca atare mi se par mari falsuri, ideea de predicator, de guru, de un trimis al vreunui Dumnezeu special, un Mesia modern, ma intriga. Despre ei, despre predicatori, am o parere foarte buna: niste oameni extrem de inteligenti, perfecti ca manipulatori, foarte realisti, foarte pragmatici. Naivi sunt cei care-i cred, care pun botul, predicatorii sunt niste persoane extrem de rationale. Cu picioarele pe Pamant, aici expresia avand atat intelesul figurat, cat si cel propriu. Pacat ca rolul sau este mic, este un rol ultra-secundar, caci as fi vrut sa-l vad mai mult pe scena. Sa nu mai zic de cele 3 asistente ale predicatorului, niste ISPITE in adevaratul sens al cuvantului 🙂

Trebuie acum sa subliniez si un punct slab al spectacolului, un defect al acestuia: durata. Aici avem un cumul de factori: pe langa faptul ca NU avem pauza, deci durata de o ora si 50 de minute se simte, mai avem si multe momente moarte. M-am simtit, in multe momente, exact ca la un film romanesc.

Finalul, acela in care ne este aratat pe ecran numele fiecarui actor, actor care vine la aplauze, mi-a confirmat intuitia: da, acela seamana cu un generic de film. Deci senzatia de film romanesc nu este doar o nebunie a mea.

Cu 15 minute, maximum 20, taiate, spectacolul ar fi mult mai bun. Mai dinamic, te-ar lasa cu sufletul la gura, te-ar tine cu rasuflarea taiata. Caci in spectacolul asta chiar se intampla lucruri.

Revenind la Edmond, el este UN PERSONAJ! Unul pe care-l iubesti si urasti deopotriva! Unul pe care nu-l poti nici invidia, dar parca nici nu-ti inspira atat de multa mila. Un personaj citit, dar poate nu atat de inteligent. Un personaj deopotriva bun si rau. Pe scurt: UN PERSONAJ! Merita urmarit, asta-i cert.

Si inca ceva, lucru observat nu acum, ci atunci, imediat dupa spectacol: fara sa-l cunosc efectiv, pe actorul care l-a interpretat il cheama Eduard. Asemanarea de nume a functionat in favoarea actorului, cu siguranta l-a ajutat sa-si intre in rol mai bine. O actrita simpatica mi-a spus ca este ceva special sa joci un personaj care are acelasi nume ca si tine, ca te implici mult mai mult in conturarea acelui personaj, care iti preia mult mai mult din personalitatea ta. In cazul meu, as juca altfel un Emil decat as juca un George ori Jimmy. Aici nu e chiar acelasi nume, dar mi se par apropiate. Poate e doar o supozitie, nimic mai mult.

Spectacolul Edmond este produs de Teatrul Municipal din Baia Mare. Pentru mine, a fost prima oara cand vad un spectacol produs de ei. Un spectacol foarte bun, mi-a suscitat interesul sa vad mai multe. Poate mai vin prin festivaluri, le mai fac vizite in acest caz. (FOTO – MARIA STEFANESCU) Salutari TEATRALE tuturor!

 

Lasă un răspuns