Primele experiente teatrale

Primele experiente teatrale, in numar de 3, merita povestite impreuna, pentru ca ele au reusit sa ma faca sa ajung spectatorul de teatru care sunt azi. Asadar:

Prima oara am fost la un spectacol pentru copii

Tin minte ca am mers cu invatatoarea, ca eram incantati cu totii si ca efectiv ne tineam de burta de la atata ras. Si adultii care erau cu noi radeau in hohote. Nu mai stiu ce spectacol am vazut, o poveste pentru copii, dar ceva super-amuzant. Din pacate, in scoala generala eram rar de tot dusi pe undeva de profesori, asa ca aceasta a fost singura mea tangenta cu teatrul in scoala generala.

Prin facultate am mers la cateva spectacole

Un amic m-a dus de cateva ori la niste spectacole, unele extrem de misto. Tin minte un spectacol de la Teatrul Foarte Mic, cu un orb care voia sa traiasca liber, fara sa fie ajutat de nimeni. Isi numara pasii pana la fiecare magazin sau obiectiv din oras, manca singur, tot tacamul.

Tin minte spectacolul asta din doua motive:

1. Era un nene, destul de ametit, care veghea de undeva din spate. Serios, sala nu era plina, toti eram pe randurile din spate, iar el era fix pe ultimul rand, cu 3 randuri intre el si urmatorii oameni. Si radea cu pofta. Radea si cand trebuia, dar si cand nu trebuia. Orice i se parea amuzant, chiar si chestiile teoretic triste.
2. E o replica pe care am tinut-o minte tot datorita acelui nene matolit. In casa tipului vine cineva, nu mai stiu cine si de ce. Si servesc ei vin cu salam. Zice la un moment dat gazda: Am salam. Merge cu orice. Tipul din spate, cel matolit, cu voce tare: Salam merge cu orice. Stiam! Daca pana atunci nu-l baga nimeni in seama, dupa replica aia toata lumea a inceput sa rada cu pofta!

George Mihaita m-a sunat de ziua mea

Chiar daca in timpul facultatii am fost la ceva spectacole, cumva eu consider perioada aia ca fiind o singura experienta. Mergeam rar la teatru si clar nu era printre obiectivele mele.

Asa ca ajungem direct in anul 2012. Intai poposim la Zilele Biz 2012, in ultima zi. Se vorbea despre cultura, printre speakeri actorul, regizorul si directorul de teatru George Mihaita. Isi tine omul discursul si la final ne invita sa ne aruncam cartea de vizita in bol. A promis ca invita la teatru pe toti cei care-si pun acolo cartea de vizita.

P-atunci aveam o carte de vizita home made, alb-negru, foarte mica. Asta pentru ca nu erau la moda in blogosfera cartile de vizita.

Ideea e ca am fost doar 2 persoane care am facut asta, in rest bloggerii fie nu aveau, fie afaceristii prezenti acolo au considerat ca este sub demnitatea lor sa isi lase cartea de vizita pentru a fi invitati. Daca vor, dau banii pe bilet si merg la teatru. Drept urmare, doar 2 carti de vizita in bol.

In plus, imediat cum a plecat domnul Mihaita, eu am iesit din sala sa fac o poza cu dansul. Ne povestise o faza cu fotbalistii Stelei, pe care-i invitase la teatru. Atunci, Banel Nicolita il numise, dupa spectacol, “Ronaldinho al teatrului”. Asa ca atunci cand am facut poza am zis: Vreau si eu poza cu Ronaldinho. Am facut poza, v-o dau mai jos. Continuarea e insa cea mai misto.

Vine ziua mea. 29 noiembrie. Aveam telefonul in mana, suna incontinuu. Seara trebuia sa merg in localul rezervat pentru ziua mea. Pana atunci, telefoane peste telefoane. Suna telefonul. Raspund instant. Ma uit la numar, unul necunoscut. Apucasem sa raspund, deci raspund. O voce cunoscuta imi rasuna in ureche:

– Buna ziua, nu sunt blogger dar sunt p-aproape…

Imi spune apoi cine este si ma intreaba daca am vazut Poker. I-am zis c-am vazut filmul. Dansul se referea, insa, la spectacolul de teatru.

Nu doar ca mi-a placut enorm spectacolul acela (se joaca la Teatrul de Comedie, despre care voi scrie intr-un articol distinct), dar m-a facut sa-mi doresc sa merg constant la teatru. Si de atunci am tot mers.

Iar povestea merge mai departe cu ACEST blog. Acest frumos si mirobolant blog.

Daca aveti si voi povesti legate de ale voastre experiente teatrale, va astept aici, cu un guest post. Promit sa-l public cat mai repede. Salutari TEATRALE tuturor si va astept in continuare pe LaTeatru.EU!