Gunoierul este un spectacol care m-a speriat

Gunoierul de Mimi Branescu
Regia: Gina Lazar
Distributie:
Vlad Corbeanu
Andrei Mateiu
Andreea Mateiu/Andreea Samson
Se joaca la Godot Cafe-Teatru

Gunoierul – Opinie LaTeatru.EU

 

 

Dintotdeauna am spus ca apreciez spectacolele care ma surprind. Spectacolele care ma tin in scaun, care reusesc sa ma surprinda. Spectacolele al caror final nu-l intuiesc, spectacole al caror twist, hai sa acceptam termenul din cinematografia americana, chiar ma socheaza.

Dintotdeauna am apreciat personajele bine conturate. Personajele de care trebuia sa te prinzi, care aveau indicii, dar de care nu te-ai prins decat cand ti s-a spus. Personajele pe care le apreciezi strict teatral (ori cinematografic), caci sunt EXTREM de bine conturate si extrem de bine interpretate.

Dintotdeauna mi-au placut spectacolele unde nu exista personaje negative sau pozitive. Oamenii din jurul nostru nu sunt impartiti in buni si rai, sunt persoane cu care empatizam, persoane care, la un moment dat, ne-au ajutat, si persoane care la un moment dat ne-au facut rau. Nu inseamna ca daca pe noi ne-au ajutat altora nu le puteau face rau. Ba dimpotriva. In viata nu exista, deci, oameni buni si oameni rai, ci exista oameni. Cu calitati si defecte, cu intentii bune ori mai putin bune.

Dintotdeauna am apreciat spectacolele de teatru care imi dau de gandit. Care-mi schimba un comportament fie si facandu-ma sa ma gandesc un pic inainte sa actionez. Astfel de spectacole MA SCHIMBA, ma fac sa progresez. Sau, ma rog, asa imi place mie sa cred.

Cu toate astea, dintotdeauna mi-a displacut frana pe care teatrul o trage vizavi de tragedii. Teatrul are, parca, oroare de sange, multe piese au fost scrise cu ganduri rele, negre, insa dramaturgul s-a oprit la timp. Cand este sa se intample ceva, cand personajul e gata sa apese pe tragaci, intervine cineva si opreste tot. Cum sa numesc asta? Pudism (desi, in intelesul literar, inseamna un pic altceva)?

Toate aceste lucruri sunt intalnite in spectacolul Gunoierul. Nu va voi vorbi despre personaj ori despre deznodamant, va las pe voi sa descoperiti totul. Va spun doar ce efect a avut asupra mea. Cu ce m-a schimbat. Caci, pana la urma, asta este important, cu ce ramai in urma lui.

Asadar, m-a facut sa fiu de zece ori mai atent in ceea ce priveste lucrurile pe care le arunc la gunoi. Pana acum ceva timp ii consideram paranoici pe cei care nu-si pun cardurile vechi in gunoi, pe cei care folosesc distrugatoarele de documente (cat de inutil mi s-a parut mult timp acest dispozitiv), pana acum consideram gunoierul ca fiind un analfabet care nu stie altceva decat sa stranga gunoiul.

Nu, nu sunt o personalitate, nu intereseaza pe nimeni ce am eu in gunoi. Dar daca as vrea sa aflu lucruri despre o persoana, macar piste pe care sa le verific, una dintre persoanele la care as apela ar fi gunoierul. L-as plati, caci fara bani nimeni nu face nimic, sa-mi spuna programul acelei persoane, sa-mi spuna ce vede el in gunoiul lui, sa-i studieze gunoiul perioade mai lungi. Sa-mi spuna in ce zile din saptamana vede prezervative in gunoi. Sa-mi spuna ce doze de bere vede in gunoi.

Apropo, in Japonia gunoiul este considerat o chestie atat de intima incat nu exista cosuri de gunoi stradale. Iti pastrezi gunoiul tau pana acasa. Gunoiul este ceva personal, iar gunoierul, oricat de mult l-ai desconsidera, este o persoana care stie destul de multe despre tine. Care a intrat in intimitatea ta destul de mult. Enorm as zice.

Sa va spun ce facea un amic de-al meu cand era in liceu? Cand avea chestii de ascuns de parinti, sa nu stie ce consume, le arunca la gunoi pe strada. Avea emotii sa le arunce la gunoi si la scoala, se temea sa nu verifice cineva acel cos de gunoi. Si nu era vorba doar de tigari, era vorba inclusiv de lucrari de control. Le rupea in bucati mici si le arunca la cosuri de gunoi stradale. Isi imagina ca parintii lui ori profesorii vor cauta prin cosul de gunoi si o vor gasi.

Apropo, daca ati vedea Gunoierul imbracat la 4 ace, cu costum si cravata, vi s-ar parea firesc? Ati considera un lucru normal? Caci de un astfel de gunoier este vorba in spectacolul omonim de la Godot. Mergeti degraba sa-l vedeti sa va dumiriti despre ce-i vorba. Si vedeti unde aruncati biletul dupa reprezentatie. Eu zic sa-l faceti bucati mici, pe care sa le aruncati in 3 cosuri de gunoi diferite. Sa nu riscati sa fie gasit 🙂

PS: Gunoierul este un spectacol pe afisul caruia scrie clar +16. Oare de ce ti-ai duce copilul de 10-11 ani la un astfel de spectacol? Sa te lauzi cu copilul tau mult mai matur decat varsta din buletin? Serios intreb.

 

Lasă un răspuns