Hainele cele noi ale imparatului – Teatrul Coquette

Hainele cele noi ale imparatului
de H.C. Andersen
Distributie:
Ruxandra Balasu
Mihai Capatina
Gabriel Costan
Ingrid Bonta

Hainele cele noi ale imparatului – Opinie LaTeatru.EU

De basmul Hainele cele noi ale imparatului am aflat tarziu, chiar daca este unul dintre cele mai celebre. Nu l-am citit ori nu mi-a fost citit cand eram mic, drept urmare nu va pot spune ce reactie am avut pe vremea cand eram copil.

Am aflat tarziu, prin facultate, ulterior multa lume a inceput sa ma compare cu acel imparat. Pasiunea mea pentru haine, in cazul meu colorate si foarte colorate, m-a facut sa ma aseman cu imparatul din poveste.

Povestea este arhicunoscuta: un imparat era extrem de narcisist, fiind de-a dreptul maniac in ceea ce priveste hainele. Pentru el, a fi imbracat cu aceleasi haine 2 zile la rand era un adevarat dezastru. Hainele se demodau de la o zi la alta, iar a purta ceva ce fusese la moda cu 1 an in urma era pur si simplu de neconceput.

De fapt, omul era ahtiat dupa laude, dupa iubire, dorea sa fie adulat de catre popor si considera ca hainele cat mai frumoase, mai scumpe, mai sclipitoare si mai noi sunt singura sansa. Cei din jurul lui, il loc sa-l traga de maneca, sa-i atraga atentia, il linguseau si-i alimentau nebunia. In loc sa-i spuna ca putea castiga altfel simpatia poporului, ei pur si simplu ii schimbau constant croitorii, ii schimbau constant hainele si-i spuneau non-stop numai cuvinte dulci.

Nu va spun de la cine primeste el lectia, la fel cum nu va spun nici cum a fost pusa in scena celebra scena de final, cand imparatul este lasat efectiv in fundul gol. Veti descoperi singuri totul.

Dar va spun cum am trait eu acest spectacol. Caci, asa cum ati ghicit, am fost iarasi la un spectacol pentru copii. Incep sa cred ca somnul meu de weekend va fi compromis de acum inainte.

Revenind la publicul spectacolului Hainele cele noi ale imparatului, acesta a fost neobisnuit de cuminte. In afara unui copil care statea in randul 1, desi maica-sa statea in randul 3 (eu fiind fix intre ei, in randul 2), care s-a plimbat efectiv in timpul spectacolului, restul spectatorilor priveau captivati povestea. Spectacolul nu a fost foarte interactiv, insa micutii spectatori radeau cu gura pana la urechi. L-au savurat si sunt convins ca au avut ce invata din el. Evident, conteaza si ce discutii au avut parintii ulterior, caci un spectacol de teatru este de multe ori un material brut. Ce faci din el, cum te folosesti de el, tine de tine, ca parinte. Ori de tine, ca educator, invatator ori profesor.

Eu ma tot gandeam la ce e in mintea lor, la cum inteleg ei povestea. Incercam sa ma gandesc si cum as fi vazut-o eu la varsta lor, dar la aceasta ultima intrebare nu am gasit un raspuns adecvat.

Si ca sa intelegeti cat de dubios sunt, fix in seara dinaintea spectacolului comandasem niste haine. Eh, dupa ce am vazut spectacolul am regretat ca le-am comandat. Dar regretul nu e din motivul pe care-l credeti. Ci contrariul: mi-as fi dorit sa le fi comandat IMEDIAT DUPA INCHEIEREA spectacolului. Da, atat de dubios sunt.

Per total, Hainele cele noi ale imparatului este un spectacol excelent, din care au si adultii ce invata. Mai ales adultii de sex feminin, ar zice unii. Nu si eu, care in privinta hainelor sunt mult prea asemanator imparatului. Din pacate sau din fericire.

Hainele cele noi ale imparatului se joaca in micuta sala a Teatrului Coquette. O sala micuta plina de micuti. Daca vreti sa mergeti la acest teatru, puteti s-o faceti atat pentru spectacolele de dimineata, adresate celor mici, cat si pentru spectacolele de seara, adresate adultilor. Evident, puteti face ca mine, sa mergeti pentru ambele tipuri de spectacole. Sala este foarte mica, probabil cea mai mica sala de teatru din Bucuresti (ma rog, excluzand carciumile unde se joaca teatru), asa ca trebuie sa va grabiti sa luati bilete.

Dupa Hainele cele noi ale imparatului am filmat episodul 2 din Podcast Cult la cap, cu initiatoaroarea proiectului, Ruxandra Balasu, cea pe care o puteti vedea pe scena in mai multe spectacole ale teatrului, inclusiv in acest basm pus in scena. Clipul este mai sus, imediat dupa detaliile spectacolului. Vi-l recomand cu caldura.