I.D.I.O.T.
de Jordi Casanovas
Regia – Mike Savuica
Scenografie – Cilem Turkoz
Muzica – Eugen Dan Dragoi
Distributie:
Roxana Lupu
George Constantinescu
Spectacol produs de Arttis Theatre in colaborare cu Teatrul Godot; vazut la Teatrul Godot pe data de 27 octombrie 2024
I.D.I.O.T. – Opinie LaTeatru.EU
Tu ai accepta vreodata ca in schimbul unei sume de bani, oricare ar fi aceea, sa participi la un experiment? In momentul in care ti s-ar propune participarea, te-ai uita cu atentie pe contract sau ai semna cu ochii inchisi, ca primarul?
In conditiile in care nu ai citit nimic din ce ai semnat, te-ai opune in vreun fel? Ai protesta? Ai putea spune ceva impotriva organizatorilor?
Tony Green este un om simplu, un carciumar plin de datorii. El are un credit mare la care are cateva restante. Cand i se propune participarea la un experiment, el accepta fara sa se gandeasca la consecinte. Nu se uita la ce semneaza, singurul sau gand fiind sa-si salveze familia de la faliment. De la dezastru. Ce anume a semnat si in ce consta experimentul ramane sa descoperiti singuri. Tot singuri o veti descoperi pe enigmatica doctora Edel, sefa programului de studiu, cea care conduce “interviul” lui Tony.
Mi-au placut mult ambii actori, au o chimie contrara extrem de buna. Da, m-am exprimat bine, cei doi actori sunt parca 2 magneti de acelasi pol, care se resping in mod natural. George Constantinescu isi joaca foarte natural rolul, este un om simplu, disperat, care este tot timpul intre ciocan si nicovala, nu stie niciodata ce ar trebui sa aleaga, nu este niciodata convins de alegerea facuta.
Roxana Lupu chiar pare nemtoaica: serioasa, cinica pana peste limita, aproape robotica, imbracata exact cum ti-ai imagina ca s-ar imbraca un doctor, reuseste sa se stapaneasca in 90% din situatii si sa rabufneasca exact cand trebuie si cat trebuie.
Aranjarea salii de la Teatrul Godot a avantajat spectacolul: era o masa cu 2 scaune in mijloc, spectatorii fiind asezati de jur-imprejur. Practic, daca voi mai merge sa revad spectacol as putea avea sansa sa-l vad din alt unghi, as putea avea o alta perspectiva, poate m-as afla mai aproape de actiune.
Singurul lucru pe care nu l-am inteles este misterul legat de imaginile pe care “subiectul” le vede pe ecran. Ca sa intelegeti la ce ma refer, la inceput pe ecran se vede exact ce vedeti in fotografia de mai sus: sigla I.D.I.O.T.. Insa in anumite momente, subiectului ii sunt aratate anumite imagini, pe care insa noi nu le vedem, vedem doar niste “purici”, asa ca trebuie SA NE IMAGINAM ca vedem. Fiind o persoana mai vizuala, as fi preferat sa vad, imaginatia mea avand limitele sale.
Pe tot parcursul spectacolului am incercat sa ma pun in locul lui Tony, sa-mi imaginez ce as face daca m-as afla in locul lui. Din pacate, la final am aflat raspunsul: eu nu m-as fi putut afla in locul lui nu pentru ca nu as avea nevoie de bani, ci pentru ca la intrebarea cheie, de baraj, as fi raspuns CORECT. Nu va spun intrebarea, o veti descoperi singur, insa vreau sa stiti ca eu sunt prea destept pentru un astfel de experiment. Prea putin I.D.I.O.T.. Sau, ca sa spun altfel, sunt prea destept sa pot castiga atat de usor o suma atat de mare de bani.
As putea oare sa ma aflu in rolul sefului de experiment? Vreau sa cred ca nu, ca nu voi fi niciodata atat de cinic incat sa ma joc atat de intens cu sentimentele oamenilor. Dar nu bag mana in foc. Si, privind retrospectiv, nici macar nu sunt convins ca ceea ce face doctorita Edel ar fi imoral.
Mergeti sa vedeti I.D.I.O.T. la Teatrul Godot si ganditi-va cum v-ati simti in locul fiecarui personaj. La mine a dat eroare. Sunt atat de destept incat sa nu fiu subiect si atat de putin cinic incat sa nu inventez astfel de experimente. Sau asa vreau eu sa cred despre mine. Realitatea ma contrazice constant, asa ca nu trebuie sa bag mana-n foc. Voi nu trebuie sa raspundeti cu voce tare, insa trebuie sa aveti in vedere acest aspect in fiecare moment al spectacolului. Care spectacol este mai intens decat 90% dintre spectacolele de teatru ce pot fi vazute-n capitala. Ceea ce nu pot decat sa aplaud.