In largul marii
de Sławomir Mroźek
Traducere: Stan Velea
Regie: Felix Alexa
Lighting design: Felix Alexa
Ilustratie muzicala: Felix Alexa
Decor: Stefan Caragiu
Costume: Liliana Cenean
Video design: Constantin Simon
Regia tehnica: Marcel Balanescu
Sufleor: Ana Barbu
Distributie:
Naufragiatul mijlociu: Serban Pavlu
Naufragiatul gras: Victoria Dicu
Naufragiatul slab: Emilian Marnea
Lacheul: Andrei Finti
Postasul: Eduard Cirlan
Vazut la Sala Studio a TNB
In largul marii – Opinie LaTeatru.EU
Imaginati-va ca sunteti pe o barca naufragiata In largul marii. Ma rog, in mijlocul oceanului, daca are vreo relevanta. Sunteti 3 pe acea barca. La un moment dat, unul trebuie sacrificat, pentru ca macar 2 sa supravietuiasca. Cum va fi ales acela? Prin vot democratic. Insa ce fel de democratie este aceea in care cel votat va muri? Ce argumente democratice sunt valide intr-o astfel de lupta?
Niciun argument rational nu va functiona. Daca te afli intr-o atare situatie, va trebui sa iti gasesti un aliat, sa gasesti ceva ce aveti in comun si nu are al treilea, orice ar fi acel ceva, si sa incerci sa introduci acel ceva drept criteriu de departajare. Acel criteriu va parea absurd, amuzant (umor negru), cinic, pueril, in ochii celorlalti, insa cand te afli acolo, cand disperarea se imbina cu foamea, cand nu intrevezi nicio speranta de salvare, orice criteriu poate fi valid. Trebuie sa faci orice, absolut orice, ca sa supravietuiesti.
As fi ipocrit daca as spune ca solutia corecta ar fi autosacrificiul. Da, in mod obiectiv, supravietuitorii unui astfel de naufragiu vor trebui sa traiasca toata viata cu constiinta incarcata. Lor le va fi infinit mai greu decat “victimei”, care de fapt a scapat de chin. Salvarea este in acest caz un termen relativ, caci salvat este cel scutit de chin in acest caz.
De ce spun ipocrit? Pentru ca in mod evident as actiona altfel, deloc rational, daca m-as afla intr-o atare situatie. Instinctul de supravietuire ar iesi la suprafata. Nu pot sa ma laud cu ceva ce am dubii ca as face, desi sunt constient ca ar trebui sa fac.
Problema pe care o pune acest spectacol este insa alta. In acest caz extrem, actiunile personajelor par corecte. Asa am actiona cu totii daca am fi pusi intr-o situatie de genul. Ce ne facem insa cu cei care se comporta in situatii aparent normale ca si cum s-ar afla pe o barca naufragiata?
Eu cred ca acest spectacol, ca multe altele, ne pune o oglinda in fata. Ne privim pe noi, privim societatea in care traim, privim vremurile pe care le traim. Unele deloc plictisitoare, sa ne intelegem.
Actorii au interpretat excelent, au reusit sa ma convinga pe mine ca nu sunt actori, ci sunt niste oameni care au fost pusi intr-o situatie de genul. Eu chiar am fost transpus intr-o situatie de genul, eu chiar ma gandeam pe cine as alege sa moara, eu chiar ma gandeam ce as face sa supravietuiesc. Evident, ma gandeam cum unii politicieni isi conving alegatorii ca ne aflam intr-o atare situatie, cum inventeaza criterii si cum apoi se dau mari salvatori.
In final, sa va spun un mic secret: am vazut In largul marii acum multe saptamani. Inainte de turul 1 al alegerilor prezidentiale. De ce am asteptat atat scrierea acestui articol? Nu stiu sa raspund, el era pur si simplu in draft si astepta. Cumva, nu-mi iesea din minte spectacolul, mi-l aminteam la fiecare articol politic pe care-l citeam. Nu stiu insa daca mi-l voi mai aminti la anul ori peste trei ani. Ramane de vazut.
Mergeti si voi sa vedeti In largul marii. O sa iesiti plini de intrebari, de dileme, din sala de teatru. Cel putin asa am iesit eu.