Inger si demon – Teatrul National din Cluj-Napoca

Inger si demon
dupa poezii de Mihai Eminescu si Veronica Micle
regia, scenografia si selectia muzicala: Emanuel Petran
lighting design: Madalina Manzat
regia tehnica: Răzvan Pojonie
lumini: Alexandru Corpodean
sonorizare: Vasile Craciun
sufleor: Alina Forna
Distributie:
Emanuel Petran
Angelica Nicoara
Vazut la Studio Euphorion din cadrul Teatrului National din Cluj-Napoca

Inger si demon – Opinie LaTeatru.EU

Relatia mea cu Mihai Eminescu a fost una de ura si iubire. Uneori sentimentele alternau, alteori veneau impreuna. De fiecare data, scoala avea un mare merit si o mare vina.

Problema mea cea mai mare cu Mihai Eminescu era legata de comentariile literare, de critica literara care imi era bagata pe gat. Eu nu aveam ceva cu Eminescu, ci aveam ceva cu adulatorii lor, in frunte cu cateva profe de-ale mele de limba romana.

Tin minte ca una dintre profe mi-a zis direct: Calinescule, am inchis ochii atunci cand ai deranjat ora la alti poeti, la Bacovia, la Blaga, la Arghezi, insa LA EMINESCU NU POT PERMITE ASA CEVA! Era un sfant pe care eu n-aveam voie sa-l ating cu nicio vorba. Trebuia sa-l venerez si atat!

Ceea ce evident ca nu faceam. Ceea ce evident ca la mine starnea o reactie contrara.

Revenind la poeziile lui, nu mi-au placut niciodata poeziile de dragoste, cele romantice, desi acum pot admite calitatea lor. Nu sunt pentru mine, dar geniul nu poate fi negat.

Imi placea insa Scrisoarea a III-a, surprinzator de usor de tinut minte (pentru mine, care toata viata am urat sa invat poezii pe de rost), la fel cum imi placeau poeziile lui despre natura (Somnoroase pasarele, Revedere ori Ce te legeni?). La un moment dat descoperisem si poeziile sale politice, unele dintre ele, precum Doina, fiind de-a dreptul socante pentru mine.

A trecut liceul, am rasuflat usurat ca nu mi-a picat Eminescu la bac (si nici poezia, la modul general), am dat la sociologie, asa ca aparent scapasem de Eminescu. Sau asa credeam!

Caci, ce sa vedeti, acolo am dat de niste profesori care considerau ca Eminescu a fost un mare … sociolog! Era vorba nu despre poeziile lui, ci despre scrierile sale politice.

Problema mea era insa alta: iarasi eram pus sa-l ridic in slavi. Nu neg, m-am bucurat ca am fost nevoit sa caut, sa-i citesc scrierile sale politice. Insa iarasi am fost nevoit sa-l urasc pentru ca altii il idolatrizau.

Si de data aceasta am scapat, nu am dat examen din sociologie eminesciana, asa ca Eminescu nu m-a tras in jos din punct de vedere educational.

Am scapat si de asta, asa ca fiind in sfarsit liber am putut sa-l judec obiectiv, cu capul meu, pe Eminescu. Poeziile sale de dragoste in continuare nu-s pe placul meu, ca idee, insa acum le pot judeca limpede, le pot aprecia calitatea fara a fi nevoit sa le ridic in slavi pentru o nota.

Insa poeziile acelea, daca NU sunt luate separat, ar putea forma o poveste. Ele au o logica, au un sens, au un fir narativ. Asa am simtit dintotdeauna. Asa am vrut sa tot timpul sa cred.

Emanuel Petran, cu al sau spectacol Inger si demon, montat la Teatrul National din Cluj-Napoca, mi-a confirmat gandurile pe care le aveam inca de acum 20-25 de ani. E adevarat, el a adaugat si poezii de Veronica Micle, le-a mixat un pic (caci in unele momente personajul Veronica Micle, interpretat excelent de Angelica Nicoara, spune replici din poezii de-ale lui Eminescu), a adaugat o superba muzica, a adaugat un decor si a scos un minunat spectacol.

Daca as fi vazut Inger si Demon in liceu probabil Eminescu mi-ar fi placut mai mult. L-as fi privit mai uman. L-as fi inteles. As fi empatizat cu el.

Apropo, vi se pare normal ca eu sa nu fi aflat in liceu faptul ca Veronica Micle a fost si ea poeta? Nu mi-a zis nimeni aceasta informatie. Nu am pretentia sa fi studiat vreo poezie de-a ei, insa macar sa mi se spuna. As fi citit de curiozitate cateva poezii. M-as fi informat.

Revenind la montarea teatrala, ea m-a dus cu gandul la 3 lucruri:

1. Fix asta a fost Mihai Eminescu pentru mine in diverse momente ale vietii: Inger si demon. Si acum am aceasta relatie cu el: sunt mai rational, consider ca scrierile lui sunt mult prea radicale, prea “extremiste”, insa pe de alta parte ii apreciez enorm talentul literar. Pot aprecia din punct de vedere stilistic chiar si un articol cu care nu-s de acord.
2. In mintea mea, spectacolul trebuia montat cu 2 actori tineri. Eminescu a murit la 39 de ani, deci eu vedeam un tanar in rolul sau. Pe de alta parte, daca stau mai bine sa ma gandesc, actorii de pe scena m-au facut sa mi-i imaginez mai tineri, m-au facut sa gandesc mai mult. In plus, nu trebuia neaparat sa fie MIHAI EMINESCU pe scena, adica nu Mihai Eminescu cel real, ci doar POETUL Mihai Eminescu. Diferentele sunt aparent mici, insa pentru mine sunt esentiale. Fundamentale.
3. Mi-am amintit ca Teatrul din Timisoara (unde merg constant, an de an)ii poarta numele, insa totodata am constientizat ca nu am vazut nicio montare dupa o piesa scrisa de Mihai Eminescu. Dramaturgia sa nu este atat de cunoscuta, insa fix din acest motiv mi-as dori sa o vad pusa in scena. Recunosc ca n-am citit nicio piesa scrisa de Eminescu, insa pentru mine dramaturgia este scrisa pentru a fi montata, nu pentru a fi citita de publicul larg.

Mergeti sa vedeti Inger si demon, un spectacol excelent, viu, intens, alert si foarte scurt. Nu mi-am dat seama cand s-a terminat. Se joaca la Nationalul Clujean, eu am avut placerea sa-l vad in perioada in care acolo era in desfasurare TIFF 2025.