Kovacs Janos Moare
Regizor: Zakariás Zalán
Distribugia:
Kovacs Janos : Dunkler Róbert
KOVÁCS ANDRÁS, fiul lui Kovacs Janos : Esti Norbert
DOCTORUL SABO, medic internist : Szűcs-Olcsváry Gellért
KOVÁCS MÁRIA, sogia lui Kovacs Janos : P.Fincziski Andrea
PÂRVULESCU CSENGE, vecina : Nagy Xénia-Abigél
TURAY DOKTOR, oncolog : Pásztor Márk
O PERSOANĂ CARE ASTEAPTA LA CORIDOR : Pál Attila
O ALTĂ PERSOANA CARE AȘTEAPTĂ LA CORIDOR : Szűcs-Olcsváry Gellért
PRECUPEATA MAGHIARA : P. Fincziski Andrea
CUMATRU, cumatrul lui Kovács András : Pál Attila
CUMATRA, sotia celui de dinainte : P.Fincziski Andrea
FINA, fina lui Kovács András : Nagy Xénia-Abigél
COLEG, colegul lui Kovacs Janos : Pásztor Márk
DUCI, fiica lui Kovacs Janos lánya : Nagy Xénia-Abigél
SANDU, prietenul lui Duci : Pál Attila
ZSOLI MAMA, mama lui Kovacs Janos : P.Fincziski Andrea
SONNER IDA, calugarita saseasca fara varsta : Nagy Xénia-Abigél
IMREZOLTI, medic de familie : Pál Attila
MEDIC DE CIRCUMSCRIPTIE : Szűcs-Olcsváry Gellért
PREOT REFORMAT : Pásztor Márk
ANTREPRENOR SERVICII FUNERARE : Pál Attila
NOTAR PUBLIC : Szűcs-Olcsváry Gellért
UN BARBAT DE LA POMANĂ : Jakab Tamás
decor: Zakariás Zalán
costume: György Eszter
dramaturgia: Bereczki Ágota
regia: Zakariás Zalán
Produs de Teatrul „Tomcsa Sandor” din Odorheiu Secuiesc, vazut la Sala 2 Scena A UT DOR a Teatrului National Mihai Eminescu din Timisoara in cadrul FEST-FDR 2020
Kovacs Janos Moare – Opinie LaTeatru.EU
Pentru ca in ziua spectacolului si-n seara precedenta se tot vorbise despre Cristi Puiu, trebuie sa precizez din start: Kovacs Janos Moare mi-a adus aminte de Moartea Domnului Lazarescu. Nu stau sa enumar diferentele dintre film si spectacol, in mod evident ele nu au nicio legatura, ori nu cred eu asta, insa vreau sa va semnalez un lucru, o intrebare pe care a pus-o cineva (irelevant cine, o persoana mai in varsta): ar fi fost interesant sa aflam cum continua povestea Domnului Lazarescu, nu doar legata de o eventuala ancheta, ci mai ales in legatura cu posibila lui inmormantare.
Birocratia mortii – acesta-i termenul pe care-l vad in descrierea spectacolului de pe site-ul teatrului care l-a produs (cel din Odorheiul Secuiesc). Desi se vorbeste vag si despre romani vs maghiari, subiectul principal este cu totul altul si ar putea lesne fi translatat in orice oras din aceasta tara.
Ca sociolog la baza, as putea spune ca este o veritabila sociologie a mortii: aflam (ori intuim) de ce a murit, aflam cum a decurs moartea lui, aflam cum au reactionat cei din jurul sau si aflam cine profita, oficial sau neoficial, de aceasta. Aparent simplu, ceva ce am mai vazut.
Fix prin simplitate te atrage si spectacolul, caci el reuseste sa te puna pe ganduri printr-o poveste pe care aparent ai mai vazut-o ori chiar ai mai trait-o.
Caci, din punctul meu de vedere, lucrul pe care spectacolul il spune indirect este ca boala aceasta este un efect al unor cauze nu doar fizice. Nu ca ar fi prima oara cand aud teoria asta. Prima oara am auzit-o cand eram prin liceu. Cancerul, zic unii, se face pe baza de stres (termenul modern, elitist), adica suparari, “te imbolnavesti de inima rea”. Localizarea cancerului depinde, insa, de partea organismului cea mai sensibila. Cei care mananca lucruri nesanatoase fac cancer la stomac ori intestin; cei care fumeaza il fac la plamani; cei care se expun la soare il fac la piele. Si exemplele pot continua.
Pentru ca uneori astfel de explicatii nu au fost de ajuns, cei care sustin aceste teorii spun ca medicii oficiali au inceput sa nascoceasca concepte gen FUMAT PASIV. Esti nefumator si, totusi, ai facut cancer la plamani? Apai ai inhalat fumul altora.
De fapt, cancerul, ca multe alte boli, sunt cauzate de stres. Acesta poate fi declansat brusc, de un eveniment socant nefericit (moartea cuiva drag) ori se poate declansa lent, probleme continue in familie ori stres permanent la locul de munca.
Medicina, de fapt, nu a exclus complet aceste cauze, nu a spus ca nu te poti imbolnavi pe fond nervos (cancerul nefiind SINGURA boala; sunt persoane care au facut diabet din aceste motive).
Acum, fara sa fiu medic si fara sa am cunostinte medicale macar minime, pot spune ca aceste teorii, deloc conspirationiste, sunt credibile. Nu poti trata cancerul cu meditatii zen si cu ceai de papadie, cum vor unii, insa fiind tot timpul zen poti evita sa-l faci. Uneori medicina nu poate trata ceea ce tu ai stricat.
Iar daca este sa vorbim despre vinovati, aici cu greu putem spune cine este, de fapt, vinovatul cand cineva moare de cancer: sursa/sursele stresului permanent (o familie (aproape) disfunctionala), pacientul care nu s-a ingrijit (a fumat, a baut) ori medicul (de familie) care nu l-a depistat la timp?
Daca-n filmul lui Cristi Puiu cauza mortii este certa, birocratia spitalelor, unde oamenii care lucreaza acolo au partea lor evidenta de vina, aici vinovatii sunt neclari. Partea interesanta, meritul acestui spectacol, este ca nici nu-si propune sa ii arate cu degetul. Exact ca-n realitate, spectacolul Kovacs Janos Moare ne dezvaluie realitatea fara s-o judece (era mai demult un slogan al Stirilor ProTv: stirile care va dezvaluie lumea fara sa o judece; nu discut aici cat de adevarat era acel slogan). El face cam ca IKEA: ne pune pe masa piesele, ingredientele (in termeni culinari), urmand ca noi sa le asamblam, sa le punem cap la cap. Insa spre deosebire de IKEA, unde rezultatul nu poate fi decat unul singur (biblioteca IKEA trebuia sa iasa intr-un unic fel, neavand mai multe optiuni), aici rezultatul este diferit in functie de propriile cunostinte, credinte, valori.
De asemenea, tot cu semnul intrebarii este si moralitatea celor care profita de moartea cuiva, a medicului care cere spaga desi nu mai poate face nimic, a preotului care insista pe diverse proceduri ori a vraciului care te umple de produse desi-ti spune in fata ca sansele-s minime. Totodata, inca ma intreb daca este de condamnat o persoana care nu varsa nicio lacrima la moartea cuiva apropiat si care se refugiaza in diverse alte chestii. Eu am tot auzit de persoane care repudiau nevasta care n-a plans la moartea sotului, fiul care n-a plans la moartea mamei ori chiar tatal care n-a plans la moartea fiicei. Oare stim cu adevarat ce este in sufletul cuiva? Oare suferim cu totii la fel?
La spectacolul Kovacs Janos Moare mi-au placut enorm costumele complet negre in care erau imbracati actorii: de efect, simple, tintite. Ganditi-va totodata ca eu am vazut acest spectacol seara, in aer liber, deci efectul acestei culori a fost amplificat.
Singurul lucru pe care-l regret dupa spectacolul Kovacs Janos Moare este ca nu stiu limba maghiara, caci nu am putut savura 100% acest spectacol. Si inca o chestie, ceva subiectiv: prefer spectacolele supratitrate in dauna celor traduse la casti. E drept, nu mai esti foarte atent la actori, insa in unele momente sunetul castilor era prea incet, iar vocile actorilor erau prea puternice, drept urmare am ratat cam 5% (nu mai mult) dintre replici. As fi preferat o traducere scrisa, chiar daca sunt constient si de limitele acesteia.
Mi-a placut Kovacs Janos Moare, va recomand sa mergeti sa-l vedeti MAI ALES daca sunteti maghiar. Chiar daca suna ciudat avand in vedere titlul, eu m-am bucurat de spectacol, chiar l-am savurat. Caci ideea de comedie neagra imi surade pana la un punct, spectacolul nedepasind in niciun moment limitele.
PS: Kovacs Janos Moare este un spectacol extrem de vizual. Mi-a placut mult plasarea personajului principal, a lui Kovacs Janos, undeva sus pe aproape intreaga durata a spectacolului. Pana sa moara el a stat acolo, cumva deasupra tuturor, dar altcumva arestat; moartea lui a fost o eliberare atat pentru el, cat si pentru ceilalti. Sau, ma rog, asa am interpretat eu povestea.
ps2: Apropo de comparatia Kovacs Janos Moare vs Moartea Domnului Lazarescu: mi-am amintit cumva cineva regreta faptul ca parastasul cinematografic Sieranevada nu a fost, de fapt, parastasul Domnului Lazarescu. Pe bune acum: chiar si la finalul acestui articol, dupa ce am incercat sa diger spectacolul, sa ma gandesc la aspectele lui teatrale, tot la filmul lui Cristi Puiu m-am dus cu gandul.