Luceafarul
de Mihai Eminescu
regizor: Ciprian Hutanu
Muzica: Cári Tibor
Scenografia si papusile: Tomos Tünde
Costumele: Cristina Breteanu
Coregrafia: Kerekes Dalma
Distributie:
Hanyecz Debelka Róbert
Szatmári Noémi
Daróczi István
Csepei Róbert
Németi Emese
Stéfán Bodor Mária
Lélek Sándor Tibor
Oláh Anikó Katalin
Duna Orsolya
Szentpéteri Lenke
Varga Imre
Vazut pe data de 30 septembrie 2026 la Sala Studio a Teatrului Odeon in cadrul Bukfeszt 2026
Luceafarul – Opinie LaTeatru.EU
Prima oara cand am vazut un spectacol in limba maghiara am strambat din nas. Am avut o dubla dezamagire in acel moment: spectacolul a fost lung, deci obositor, si a fost un spectacol slab. Nu mai tin minte ce spectacol a fost, mi-am propus sa mi-l scot din minte, lucru pe care l-am reusit, insa cert este ca prima mea experienta cu teatrul maghiar a fost una nefericita.
Insa era vorba despre o trupa din Ungaria, ceva independent din Ungaria (vazut parca, sper sa nu gresesc, la un Fest-FDR in Timisoara). Insa apoi am tot auzit ca teatrul maghiar din Romania e de multe ori mai bun, mai complex, decat cel romanesc, asa ca i-am mai dat o sansa. Si nu regret. Dimpotriva.
M-am convins si eu ca teatrul maghiar este superior celui romanesc, in special pe cateva paliere: pe muzica si pe coregrafie (dans). Inteleg ca se face mai mult musical in scolile maghiare de teatru de la noi.
Pana acum nu vazusem vreun teatru de papusi in limba maghiara, drept urmare nu stiam cum stau la acest capitol.
Bukfeszt 2026, adica festivalul teatrelor maghiare din Bucuresti, mi-a oferit un dublu prilej: sa vad pentru prima oara la lucru teatrul maghiar din Oradea (desi functioneaza in aceeasi cladire, teatrul romanesc si teatrul maghiar sunt entitati total diferite, juridic nu au nicio legatura), dar si sa vad un spectacol de papusi in limba maghiara (aici e doar partial adevarat, caci spectacolul este bilingv).
Nota bene! Teatrul Maghiar Szigligeti din Oradea are trei sectii: Trupa „Szigligeti”, Ansamblul de dans profesionist „Nagyvárad”, respectiv Trupa de papusi „Lilliput”. Spectacolul pe care l-am vazut, Luceafarul, apartinea celei din urma trupe.
Acum va rog sa va imaginati spectacolul: nu este nicio replica in plus, sunt doar versurile lui Eminescu; versurile sunt recitate in limba maghiara (cu supratitrare in romaneste), insa anumite pasaje sunt CANTATE in romaneste (nu toate, doar o parte). Vocile sunt absolut superbe (va ziceam mai sus ca maghiarii sunt FOARTE BUNI pe partea de musical), este o adevarata placere sa audiezi acest spectacol.
In plus, spectacolul este o imbinare armonioasa de genuri teatrale: teatru de papusi (nu va dezvalui nimic, va trebui sa le descoperiti singuri), teatru musical si … commedia dell’arte. Totul in decursul a DOAR 50 de minute. Desi de obicei concentrarea mea se pierde dupa 30-40 de minute, de data aceasta recunosc ca nu m-am uitat deloc la ceas. Pur si simplu nu am simtit cand s-a terminat spectacolul.
Va mai dau un reper: in sala erau foarte multi elevi, unii venisera cu profesorii lor (am vazut 2 profesoare, dar posibil sa fi fost mai multe). Nu stiu ce clasa erau elevii, nu-s asa bun la estimat varstele, dar tind sa cred ca erau la scoala generala si nu la liceu (ori maximum clasa a IX-a). De ce vreau sa-i dau ca reper? Pentru ca ei au fost un public EXTREM de cuminte, de obicei copiii se foiesc, incep sa vorbeasca, de aceasta data au fost un public EXEMPLAR.
Da, un teatru de papusi este obisnuit cu public foarte tanar, public de copii, spectacolele de papusi sunt foarte condensate, foarte scurte, insa Luceafarul este, cel putin teoretic, un spectacol pentru toate varstele.
UPDATE! Aici imi fac mea culpa. Eu nu am vazut pana acum vreo montare a poeziei Luceafarul, dar se pare ca pana acum au fost deja 5 montari, dintre care 3 la teatrele de limba maghiara, prima fiind in 1964. Imi cer scuze pentru ca am scris un lucru neadevarat. In afara acestui paragraf, restul articolului este nemodificat.
Rezultatul este un spectacol excelent: Luceafarul este in acelasi timp un basm, o poezie si o drama. Totul condensat in 50 de minute.
Sincere felicitari trupei oradene si regizorului Ciprian Hutanu pentru Luceafarul lor excelent realizat. Excelenta ideea, la fel de bun fiind si rezultatul final. Poate le va da si altora idei, poate se vor apuca si altii de dramatizat poezii (stiu, 99% dintre poezii sunt prea scurte pentru a fi un spectacol de teatru de sine statator; insa exista solutii: fie un spectacol construit din mai multe poezii, din opera unui scriitor, de pilda Bacovia, fie un spectacol care doar pleaca de la o poezie, el fiind apoi “imbogatit”, de pilda ar putea face cineva un spectacol despre … cainele Zdreanta)!
