Mary Stuart
adaptare de Robert Icke dupa Friedrich Schiller
Traducere: Irina Velcescu
Regie: Andrei Serban
Regizor asociat: Daniela Dima
Versiune scenica: Daniela Dima
Decor: Helmut Stürmer
Costume: Corina Gramosteanu
Muzica: Alexei Țurcan
Video design: Andrei Cozlac
Lighting design: Cristian Niculescu
Asistent regie: Corina Mihaela Predescu
Asistent scenografie: Steff Chelaru
Sound design: Liviu Stoica
Asistent lighting design: Daniel Mateescu
Grafica afis: Two Bugs
Producator delegat: Madalina Ciupitu
Regia tehnica: Costi Lupsa, Adrian Ionescu
Sufleor: Angelica Manciu
Distributie:
Mary Stuart: Raluca Aprodu / Nicoleta Lefter / Ofelia Popii
Elizabeth I: Raluca Aprodu / Ofelia Popii
Paulet: Mihai Calin
Mortimer: Florin Aioane / Tudor Cucu Dumitrescu / Stefan Mihai
Lord Burleigh: Conrad Mericoffer
Lord Talbot: Marius Bodochi
Contele de Leicester: Emilian Oprea
Lord Aubespine: Mihai Calota
William Davison: Ciprian Nicula
Kent / Melvil: Florin Calbajos
Vazut pe data de 13 decembrie la Sala Studio a TNB
(actorii subliniati sunt cei care au evoluat pe scena in data de 13 decembrie)
Mary Stuart – Opinie LaTeatru.EU
Spectacolul Mary Stuart incepe cu o scena care mie-mi va ramane intiparita in minte mult timp: actritele Ofelia Popii si Raluca Aprodu trag efectiv la sorti, dau cu banul, care cine sa joace. Simbolistica este evidenta: faptul ca Mary Stuart a ajuns inchisa aproape 20 de ani si nu Elizabeth I a tinut strict de noroc. Daca ar fi cazut altfel moneda, rolurile ar fi putut fi inversate.
Cele 2 verisoare sunt foarte asemanatoare. Sunt ca o moneda cu 2 fatete. Tot spectacolul este despre ele, despre disputa dintre ele, despre cum fiecare depinde de cealalta. Chiar daca doar una are puterea, are “painea si cutitul”, de fapt si cealalta este foarte importanta, este fundamentala.
Excelent duelul dintre Ofelia Popii si Raluca Aprodu, pe ele le-am vazut pe scena, alaturi de Tudor Cucu Dumitrescu. Aceasta distributie multipla face spectacolul extrem de tentant pentru revedere. Are sens sa ma duc sa-l revad, fiecare reprezentatie poate fi unica. Va rog sa va ganditi la toate combinatiile posibile. Oare ce sanse sunt sa prind fix aceeasi distributie si la a doua vizionare?
Nu vreau sa intru in cele 2 dezbateri la moda, adaptare dupa adaptare a unui text ori cealalta dezbatere, si mai intensa, cea legata de adevarul istoric. Multi spectatori, cu precadere spectatoare, s-au suparat pe nerespectarea adevarului istoric. Acel tip de persoane care ar dori sa invete istorie din teatru si film. Care ar vrea ca toate spectacolele si filmele sa respecte adevarul istoric, sa nu deraieze nici macar 1mm (un milimetru).
Pasionatii de monarhie, cei care stiu exact si ce mancau capetele incoronate, precum si pasionatii de povesti de epoca, ar putea pleca dezamagiti din sala de teatru. Nu doar ca spectacolul nu respecta adevarul istoric, dar este si foarte modern. Mult prea modern. Aparatele de fotografiat, o gaselnita inteligenta a regizorului din punctul meu de vedere, inteleg ca au deranjat pe unii. Chestie de gusturi.
Nu vreau sa vorbesc nici despre toate interpretarile, toate mi-au placut, nu am vazut decat o distributie, asa ca nu am mare lucru de adaugat. Insa vreau sa subliniez ceva: Marius Bodochi este din nou fenomenal si mi se pare un fel de punct fix. Ganditi-va la el ca actor, dar si la personajul pe care-l interpreteaza. Este un punct fix privit din ambele perspective.
Legat de asezarea in sala, trebuie sa clarific un aspect. In Sala Studio a TNB, unde se joaca, zona B este in fata zonei A. Este mai aproape de scena. Insa aici, la spectacolul Mary Stuart, cei avantajati au fost cei din zona A, caci eu din zona B a trebuit sa intorc capul de cateva ori. Actorii se plimba efectiv pe langa si prin spatele meu. Veti vedea de ce, nu vreau sa intru in amanunte. Va spun doar ca toti actorii au lavaliera, mai exista si 2 microfoane pe scena, asa ca nu sunt probleme cu auzitul. Drept urmare, recomand sectorul A, de preferat mai in spate (pentru o perspectiva mai buna).
Partea legata de revenirea lui Andrei Serban la TNB dupa 32 de ani o las in seama celor mai batrani ca mine. In seama celor care au prins si alte spectacole montate de Andrei Serban la nationalul bucurestean. Eu eram prea mic atunci (“abia” am implinit 38 de ani), asa ca nu sunt in masura sa ma pronunt. Pentru mine, aceasta revenire nu a insemnat nimic, a fost fost pur si simplu un alt spectacol regizat de Andrei Serban pe care il vad (care Andrei Serban este printre regizorii mei preferati; dar asta e cu totul alta discutie).
Pentru mine, Mary Stuart este O EXPERIENTA fabuloasa. Am trait intens spectacolul, are o magie a lui care m-a prins inca de la inceput. Momentul initial, al datului cu banul, m-a dat realmente pe spate. Nu stiu daca toti vor vedea astfel spectacolul, unii ar putea fi dezamagiti, insa sunt convins de un lucru: nimeni nu va avea o parere neutra. Nimeni nu poate ramane indiferent dupa o astfel de montare.
Problema e ca nu se gasesc bilete.
Asa ca alegerea zonei A sau B e o utopie.