Miracol la periferie
Regia: Razvan Oprea
Scenografia: Simona Marcu
Costume: Ioana Burtescu
Distributie:
Maia Morgenstern
Doru Bem
Paula Chirila
Angela Rafailoff / Ana Bodea
Miracol la periferie – Opinie LaTeatru.EU
Nu stiu daca v-am mai spus, dar eu nu cred in miracole, la fel cum nu cred in obiecte ori moaste facatoare de minuni. Eu sunt ateu din punct de vedere al conceptiilor, al viziunilor. E drept, sunt superstitios, dar superstitiile mele sunt bazate pe experiente proprii: mie-mi merge rau pe 13 si intotdeauna imi merge bine de ziua mea (pe 29 noiembrie).
Revenind la obiectele facatoare de minuni, cu sau fara ghilimele, da, imi plac povestile unor opere de arta, picturi ori sculpturi, insa le admir strict din punct de vedere estetic. Celebrul tablou Cina cea de Taina are o valoare artistica certa, insa nu cred in importanta lui religioasa. La fel cum nu cred ca o statuie religioasa, a vreunui sfant, a lui Iisus ori a Fecioarei Maria, ar putea avea cine stie ce puteri miraculoase. Eu cred in efectul Placebo, asa cum cred ca unii oameni vor sa fie mintiti. Ca minciuna le alina durerea, ca viata e mai simpla, mai usoara, mai frumoasa, atunci cand este bazata pe niste minciuni frumos spuse. Si ca atunci cand acele minciuni dispar, unii oameni (si-s multi, mult prea multi) ar ramane fara repere, poate chiar ar lua-o razna.
Totodata, atat din experienta proprie, cat si din ce am observat la altii, fratii pot fi atat de diferiti intre ei incat deseori te intrebi ce au ei in comun. Am si eu frate, asa ca experienta personala este intai si intai directa.
In spectacolul Miracol la periferie, lucrurile stau nu mult diferit de ce va povesteam mai sus. Avem o reuniune de familie in casa parinteasca, acolo unde fiecare pare a crede in altceva. Avem o mama (interpretata excelent de Maia Morgenstern) care crede in miracole si care crede in importanta religiei (esti catolic, deci trebuie sa te cuplezi/casatoresti cu un catolic); avem o fiica (eu am vazut-o in acest rol pe excelenta Angela Rafailoff) ce se se indoieste din ce in ce mai mult de puterea acestor miracole, care are “suflet de artist”; avem un fiu (interpretat foarte convingator de Doru Bem) care vrea sa impace pe toata lumea, insa in situatia lui este absolut imposibil si avem o a doua fiica (interpretata foarte intens de Paula Chirila) ce are o relatie complicata cu Dumnezeu (imi place exprimarea de pe Facebook: in a relationship with X and it’s complicated), cu barbatii (cu dragostea in general), dar si cu bowling-ul. Imaginati-va ce poate iesi la o intalnire de familie.
Ca bonus, intalnirea a fost initiata de “artista familiei”. Care este scopul ei, obiectivul ei si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Acum cateva cuvinte despre interpretari. Sa ne intelegem, sunt per total foarte multumit de interpretari, chiar daca 2 dintre ele ies cu adevarat in evidenta. Asadar:
Maia Morgenstern este PERFECTA in rolul de mama. Daca ai nevoie de o mama intr-un spectacol, o iei pe Doamna Maia si mergi la sigur. Am mai spus cu alta ocazie, in cazul altui spectacol: rolul de mama poate fi jucat doar de catre o actrita care chiar e mama. Altfel, oricat de talentata ar fi actrita in cauza, nu-i iese si pace. Doamna Maia este absolut PERFECTA aici, este o adevarata placere sa o vezi si mai ales sa o ASCULTI. Insa se intampla toate acestea SI pentru ca ea ESTE MAMA!
Angela Rafailoff este pentru mine marea surpriza a acestui spectacol. Este artista familiei. Este cea care a initiat aceasta intalnire, este cea care a declansat totul. Este elementul declansator, este cea care schimba radical intreaga familie. Din multe puncte de vedere. Interpretarea ei este perfecta in rolul de tanara naiva, plina de vise si de sperante, care vrea sa rastoarne muntii si care nu intelege oamenii care se agata de trecut. Mergeti s-o urmariti pe Angela, pentru mine a fost o adevarata revelatie. Am mai vazut-o doar in Longing to love (tot in regia lui Razvan Oprea) la TNB (despre care inca nu am scris). Este extrem de talentata, de frumoasa si de expresiva. O voi urmari cu atentie pe viitor.
Paula Chirila este vesnic tanara, ea joaca aici rolul surorii zvapaiate, cu relatii pasagere, care nu stie pe ce drum s-o apuce. Este cea mai energica de pe scena, are interpretarea cea mai intensa. Foarte buna interpretare, dar in acelasi timp foarte complex personajul pe care-l interpreteaza. Desi primul instinct este sa luam in deradere persoanele precum personajul pe care-l interpreteaza, daca vom privi dincolo de primul strat vom gasi persoane extrem de … interesante. Eu am cunoscut si astfel de persoane. Credeti-ma pe cuvant: sunt fascinante!
Doru Bem este exact tipul de om care vrea sa multumeasca pe toata lumea. Nu stiu daca ati intalnit un astfel de om. Eu da. In multe randuri. Este omul care iti da dreptate cand ii spui ceva, dar ii da dreptate si unui alt prieten care are opinie complet contrara, atunci cand se intalneste cu el. El ar vrea sa fie “si-n caruta, si-n teleguta”, el uraste discutiile contradictorii. El viseaza la o viata in care toata lumea e de aceeasi parere, de aceeasi religie, in care nimeni nu se cearta cu nimeni. O interpretare foarte convingatoare, chiar daca pe langa celelalte 3 actrite el pare cumva in umbra. Le lasa pe ele sa se afirme, le scoate in evidenta, el fiind cumva un element de echilibru, o punte de legatura.
Despre Ana Bodea nu ma pot pronunta, nu am vazut-o inca in spectacol. Cand voi merge sa-l revad, vreau sa o faca atunci cand Ana Bodea joaca rolul tinerei artiste.
Personal, mi-a placut mult Miracol la periferie nu doar pentru interpretarile foarte bune, ci si pentru poveste. Este si o comedie buna, veti rade mult, chiar daca finalul nu este chiar cel mai vesel. Nu detaliez, unii vor spune ca deja am facut spoiler prin aceasta ultima precizare (eu nu cred asta, dar unii sunt mai sensibili in aceasta privinta).