Mostenirea de Lucia Verona – Teatrul Coquette

Mostenirea de Lucia Verona
cu Olga Delia Mateescu
Regia: Ingrid Bonta
Scenografia: Daniel Divrician
Locatie: Teatrul Coquette

mostenirea-coquette

Mostenirea – Opinie LaTeatru.EU

Cand eram mic vazusem mai multe filme cu gemeni si gemene care arata la fel. Am frate (cu 1 an mai mare decat mine), insa, la un moment dat, incepusem sa-mi doresc sa fim gemeni. Ma rog, nu stiu daca fratele geaman ar fi trebuit sa fie IN LOCUL fratelui meu sau sa mai am inca unul. Oricum, ideea e ca in multe momente mi-am dorit sa ma poata inlocui cineva. Pur si simplu, sa vina in locul meu, sa nu isi dea nimeni seama cine a venit. Bineinteles, si invers, si eu sa-l pot inlocui pe fratele meu identic.

Prima pereche de gemeni, de fapt gemene, am cunoscut-o in facultate. Nu eram foarte apropiat de ele, dar eram, cumva, dezamagit de faptul ca pot fi distinse. Nu erau gemene asa cum imi doream eu.

Acum, prin cinematografia americana (si nu numai) gasim o gramada de exemple de filme cu gemeni care se tot inlocuiesc, cu gemeni care isi inlocuiesc fratele mort. Pana acum, in teatru nu cred sa fi vazut mai mult de 2 astfel de spectacole. In general comedii, spectacole unde confuzia generata de cei 2 gemeni starneste hohote de ras.

In alta ordine de idei, mi s-a parut dintotdeauna oribil sa poftesti la lucrurile unui mort. Nu am o atitudine pudica vizavi de moarte, oamenii mor, e un fapt, insa mi se pare oribil sa te certi pe averea unui decedat. Mi se pare oribil sa incepi sa vorbesti ca apartamentul de langa tine, acum eliberat, urmeaza a fi scos la vanzare. De preferat pe un pret mai mic.

In Mostenirea lucrurile acestea sunt strans legate: doua gemene, o mostenire (de fapt mai multe) si o confuzie. Mare.

Acum, povestea spectacolului, piesa in sine, este foarte misto, te prinde. Pacat, zic unii, ca este construit ca one man show (de fapt woman), adica una dintre surori povesteste in fata camerei totul. Ea se filmeaza in timp ce isi spune povestea, la un moment dat constientizand dificultatea de care a dat. Olga Delia Mateescu joaca superb, putine actrite sunt capabile de un astfel de rol. Personal, mi-a placut si asa, imi place ideea de diversitate, spectacolele de teatru nu trebuie sa fie toate la fel.

Recomand Mostenirea, chiar daca ideea in sine, de poftit la averea unui decedat, imi provoaca repulsie. Iar daca pentru acea avere mai faci si chestii mai putin … ortodoxe, apai lucrurile sunt cu atat mai oribile. Salutari TEATRALE tuturor!

Leave a Reply

%d bloggers like this: