Nu regret nimic – Teatrul ACT

Nu regret nimic de Szekely Csaba
Regia: Eugen Gyemant
Distributie:
Irina Antonie
Lucian Iftimie
Dan Radulescu
Scenografia: Maria Nicola
Restrictie de varsta: 16 ani
Se joaca la Teatrul ACT

Nu regret nimic – Opinie LaTeatru.EU

Am auzit deseori expresia Asa erau vremurile. Cei batrani se apara in fata celor tineri folosind acest argument. Intai il folosesc pe cel cu varsta, Esti prea mic ca sa intelegi, apoi, cand nu mai exista alte argumente, este folosit cel cu vremurile.

La noi este vorba de securisti si de tortionari. De turnatori. De cei care aparau o oranduire in care credeau. Care aparau niste valori. Care credeau intr-o societate mai mult decat in oameni. Oamenii erau de vina, societatea era bine gandita.

Revolutia unora le-a deschis ochii, i-a facut sa constientizeze ce au facut. Si sa incerce sa repare. Altora le-a scos in fata noi oportunitati. Acestia din urma erau descurcaretii. Altii, in schimb, au ramas ancorati in doua lumi. Apartineau de precedenta, dar erau nevoiti sa traiasca in cea noua. Acestia din urma erau neadaptatii.

Sa ne intelegem: neadaptati sunt in orice societate. Si in cea americana, si in cea engleza, si in cea suedeza, franceza ori japoneza. Revolutia industriala, caderea Imperiului Sovietic ori revolutia tehnologica – toate au adus schimbari care pe unii i-au avantajat, in timp ce altii nu s-au putut adapta. Greu de spus daca nu s-au putut ori nu au vrut. Cate putin din fiecare.

Nemtii au avut nazismul. Au fost educati, exorcitati, zeci de ani. Au fost invatati, aproape obligati, sa-l urasca. Sa devina societatea multiculturala de astazi. Cu bunele si relele ei.

Romanii nu au suferit astfel de exorcizari. La noi, trecerea a fost brusca. Pentru multi este socant sa vezi cum oamenii dau cu pietre in sistemul in care pana mai ieri credeau. Il slujeau orbeste.

Nu ne-a obligat nimeni, vreun tribunal international, vreo instanta suprema, sa ne lepadam de el. Am facut-o singuri. Aproape de buna voie.

Sau, dimpotriva, n-am facut-o. Si multi dintre noi, pe muteste ori vocal, inca il regretam. Si incercam sa-l perpetuam.

In spectacolul Nu regret nimic avem doua 3 tipuri de personaje. Avem un securist batran, neadaptat, care a slujit sistemul in care si acum mai crede. Un om care nu se regaseste in noua oranduire. Nu vrea ori nu poate sa se adapteze. Este intr-o relatie stranie cu trecutul, atat social, cat si personal. Personajul este interpretat magistral de Lucian Iftimie. Un rol EXCEPTIONAL.

In casa batranului securist (tortionar) vine un fost subaltern, care-i propune o ultima misiune. O ultima treaba murdara, care oficial nu putea fi facuta. Un ultim lucru pe care trebuia sa-l faca. Pe care era dator sa-l faca.

Acest subaltern, mai tanar, avansase rapid si-si pastrase privilegiile si in noua oranduire. Tipul de persoana care cade vesnic in picioare. Si varsta il avantaja, cei tineri se adapteaza mai repede, dar si caracterul. El nu credea intr-o societate, nu credea in valori, ci credea in putere. Era multumit de jobul pe care-l are. Era constient ce face si o facea cu seninatate.

Batranul tortionar avea, insa, si niste vecini dubiosi. Intr-unul dintre apartamentele vecine se auzeau tot timpul batai si certuri. Sotul alcoolic isi batea constant atat nevasta, cat si fata, o adolescenta de 16 ani despre care se stia ca e un pic dusa cu capul. In esenta, o victima perfecta. Una care-si accepta soarta, care era constienta ca-si genereaza-n cap o realitate proprie, pentru a putea trece mai departe. O tanara despre care batranul tortionar afla ca era o victima si din alt punct de vedere. O victima din aproape toate punctele de vedere.

Spectacolul poate fi privit din 3 perspective, in fapt, din perspectiva fiecarui personaj. Cum ai reactiona, tu ca spectator, daca te-ai afla in locul batranului tortionar? Ce ai face daca ai fi in locul mai tanarului (fost si actual) securist? Pardon, SRI-ist? Si ce ai face daca ai fi in locul simpaticei pustoaice?

Totodata, o a patra perspectiva, cea mai importanta dintre ele: ce ai face daca ai interactiona cu aceste personaje? Daca ai avea un vecin fost securist, fost tortionar? Daca ai auzi intr-un apartament din bloc batai si certuri constante? Daca ai auzi ca noua securitate si-a pastrat oamenii si practicile vechii securitati?

Pe cat de mult am ras, pe atat de mult am simtit ca ma cutremur pe parcursul spectacolului. Finalul este magistral, gandurile mele osciland intre a-l iubi pe acel personaj care incerca sa-si spele pacatele si a-l dispretui chiar mai mult decat o facusem pana atunci.

Nu regret nimic este un spectacol care te pune pe ganduri, indiferent de varsta pe care o ai. Pe cei tineri ii pune sa constientizeze ca orice actiune de-a lor are repercusiuni pe viitor. Iar pe cei batrani ii pune sa-si reevalueze trecutul.

Personal, tot ce pot sa sper este ca voi muri cu sufletul linistit. Ca la batranete voi fi impacat cu trecutul meu, ca nu voi avea chestii pe care nu mi le voi putea ierta. Caci pana la iertarea altora, cel mai greu obtii iertarea de la tine.

Nu regret nimic – nici din ce am facut pana acum in viata asta (destul de scurta pana acum), nici ca am vazut acest spectacol. Dimpotriva – unul dintre cele mai bune spectacole vazute in ultima vreme. Daca veti merge sa-l vedeti, sper sa puteti spune si voi acelasi lucru. In privinta celei de-a doua chestiuni pot garanta. In privinta primeia, insa …