Omule
Regia: Mike Savuica
Gen: Performance, drama
Distributie:
Om – Alin Aronovici, Stefan Cudalb, Jennifer Dumitraschu, Delia Radulescu, Alexia Blanariu, Stefan Mateut, Selena Hoiss
Dumnezeu/Fapte bune – Ramona Iacov
Moartea – Daria Brojban
Lilith – Jennifer Dumitrascu
Tatal – Alin Aronovici
Mama – Elena Radu
Sora – Delia Radulescu
Omul-copil – Alexia Blanariu, Stefan Mateut
Univers sonor (Live) – Elena Albu-M, Elena Radu, Alexandra Listrat
Vazut PENTRU A DOUA OARA la Sala Radu Beligan (Sala Mare) a Teatrului de Comedie, in cadrul Festivalului Independent La Mustata Editia I; spectacol produs de Unfortunate Thespians
Omule – Opinie LaTeatru.EU
Cand esti in juriul unui festival de teatru, prima ta grija este sa faci cumva sa-ti cresti gradul de obiectivitate. Incerci sa ignori ceea ce stii dinainte, incerci sa jurizezi (notezi) strict ce ai vazut la acel festival.
Atunci cand cunosti niste actori, cu unii fiind chiar prieten, e clar ca obiectivitatea iti este pusa la incercare. Noroc ca-n cazul acestui festival, parerile juriului au fost unanime, asa ca “am scapat”.
Insa o alta problema de obiectivitate, pe care o tot intalnesc juriile, pe care eu am intalnit-o pentru prima oara, este legata de spectacolele pe care deja le-ai vazut. Sa ne intelegem: acum 2-3-4 ani revedeam foarte rar un spectacol de teatru. Insa in ultima vreme am inceput sa fac asta din ce in ce mai des. De ce fac asta de obicei este irelevant.
Strict in cazul acestui festival, erau fix doua spectacole (doar doua!) pe care deja le vazusem: Melodie Varsoviana (pe care-l vazusem de 2 ori, deci la festival l-am vazut a treia oara!) si acest Omule.
M-am gandit pentru cateva clipe daca n-ar fi mai rentabil, pentru mine, sa le sar la festival. Sa le jurizez strict pe baza a ceea ce vazusem in trecut. M-am razgandit din 3 motive:
- Exista posibilitatea ca reprezentatia din festival sa fie diferita, fie MULT mai buna decat cea vazuta in trecut, fie MULT MAI PROASTA, actorii sa aiba o zi foarte proasta. Cum as putea da eu premiu unui spectacol care in festival a fost foarte slab?
- Exista posibilitatea ca in festival sa aiba distributie diferita (ca-n cazul acestui Omule; de pilda, in prima reprezentatie vazuta de mine, Daria Brejban juca rolul lui Dumnezeu!).
- Ca imagine, un jurat trebuie sa fie prezent la festival. Ar fi fost extrem de neplacut sa anunt premii fara sa fi fost vazut in sala.
Norocul meu este ca a fost vorba despre 2 spectacole foarte bune. N-a fost deloc o corvoada sa le revad, ci dimpotriva.
Sa revin totusi la Omule. Nu este un spectacol de teatru in sensul clasic, ci un performance teatral, unul care pleaca de la o premisa extrem de interesanta, de la o ditamai problema filosofica: un om este vizitat de moarte pentru a i se spune ca urmeaza judecata lui Dumnezeu. El trebuie sa gaseasca printre cunoscutii sai persoane care sa-i ateste faptele bune. Si de aici se nasca o tona de intrebari secundare. Va spun intrebarile care m-au bantuit pe mine (sunt in numar de 5):
- Cine ar putea confirma faptele mele bune? Si cum as putea eu sa cer cuiva acest lucru? Adica eu l-am ajutat pe X. Am facut-o pentru ca asa am simtit. Cum as putea merge la el sa-i spun ca … am nevoie sa confirme faptele mele bune pentru judecata de apoi.
- Cum as reactiona oare daca NIMENI n-ar vrea sa ma ajute intr-o asemenea situatie?
- Oare as merge eu sa confirm faptele bune ale altora? Eu sa zicem ca ma distrez, ca-mi traiesc viata. Unul de varsta mea, ori chiar mai tanar, incepe sa-mi spuna ca l-a vizitat moartea si ca ar trebui sa merg cu el, nu e clar unde, pentru a spune ca el e om bun. Ca a facut fapte bune. Dar oare as putea eu garanta pentru cineva ca e om bun? Ok, m-a ajutat in niste momente, dar sigur n-a facut si lucruri naspa? Il cunosc eu atat de bine? As face asta pentru rudele mele, pentru prietenii mei?
- Stiu ca suna ciudat, dar retrospectiv, sunt eu oare un om bun? Stiu, e trist sa ma gandesc la asta, insa un astfel de spectacol te prinde si te pune pe ganduri in asemenea hal incat, oricat de ateu ai fi, tot iti pui astfel de intrebari.
- Cea mai importanta intrebare, cea mai dubioasa, era “cui as putea eu recomanda un astfel de spectacol?”. Nu stiu cum sa va explic, dar dupa prima vizionare a lui aveam capul plin de ganduri, unul dintre fiind “daca am vazut o porcarie care doar in capul meu este geniala?”. La aceasta intrebare am primit deja raspunsul, caci si colegii jurati au apreciat ceea ce apreciasem si eu.
Legat de a doua vizionare a spectacolului, trebuie sa vorbesc despre actrita care ne-a sarit in ochi, mie si colegilor jurati: Daria Brejban. In prima reprezentatie vazuta de mine, Daria Brejban a jucat rolul lui Dumnezeu. De la Dumnezeu ea a ajuns acum … moartea. La modul cel mai sincer, fara sa fie in vreun fel peiorativ, in al doilea rol, cel al Mortii, ea e mult mai buna. Da un adevarat recital actoricesc. Excelenta Daria Brejban, sincere felicitari pentru interpretare.
Per total, Omule este un spectacol excelent, un performance pe care l-as revedea oricand. Nu vreau sa va dezvalui nimic, nici din jurizare, nici din spectacol. Fotografia pusa la inceputul articolului, dar si tot ce am scris aici ar trebui sa va suscite interesul.
Altfel, nu stiu unde veti mai gasi de vazut spectacolul Omule. Eu l-am vazut prima oara la Teatru Infinit, asa ca probabil acolo il veti putea vedea si voi. Daca l-am inceput eram mai reticent in a-l recomanda, acum am prins curaj: nu-s singurul nebun care a apreciat enorm asa ceva. Cand sunt mai multi nebuni care gandesc la fel si printre ei se afla si oameni de teatru, atunci inseamna ca … o fi ceva de spectacolul in cauza. Zic deci sa incercati. Pe mine m-a incantat a doua oara chiar mai mult ca prima data.
ps: Omule este o interpretare moderna a unei piese medievale, Everyman. Amestecul de modern si medieval este ceva ce pe mine m-a dat pe spate. Pe altii s-ar putea sa-i ingrozeasca, sa-i ingretoseze. Chestiune de gusturi.
ps2: O recenzie a spectacolului Omule a aparut in Revista Rinocerul (autoarea recenziei este Alexandra Ares). Un singur lucru am de mentionat vizavi de aceasta recenzie: este scrisa dupa una dintre reprezentatiile de la Infinit, nu dupa reprezentatia din festiva.