Orasul comoara
Regia: David Schwartz
Dramaturgia: Petro Ionescu
Scenografia: Mihai Pacurar
Coregrafia: Dominik M. Iabloncic
Muzica si Sound Design: Mara Solomon
Asistenta regie: Roxana Tentea
Sunet si lumini: Catalin Filip si Alex Maftei
Distributie
Alexandra Caras
Zsolt Csepei
Catalin Filip
Ana Maria Marin
Paul Sebastian Popa
Doru Talos
Tavi Voina
Vazut la Sala Atelier a TNB in cadrul FNT 2025
Orasul comoara – Opinie LaTeatru.Eu
Despre spectacolele celor de la Reactor trebuie sa vorbesti din 2 perspective: cea teatrala, tehnica, dar si cea politica, sociala (cum te pozitionezi vizavi de problema pe care au pus-o ei).
Desi de obicei insist asupra celei de-a doua perspective, lasand-o pe cea teatrala in seama specialistilor, cu sau fara ghilimele, de data aceasta voi incepe cu ea si voi spune ca mi-a placut enorm … stand-up-ul imobiliar (serios: asa apare pe site-ul oficial al teatrului).
Sa explic mai bine. Spectacolul este despre viitorul complex rezidentialo-comercial de pe terenul fostei fabrici Carboxim. Intamplator, stiam despre proiect pentru ca acolo va fi cel mai tare cinematograf IMAX din tara (asa a ajuns la mine informatia construirii acelui complex numit Rivus). Eu merg an de an la Cluj pentru TIFF, asa ca, in mod cert, “tin cu ursul”. Daca as locui in Cluj probabil as vedea altfel lucrurile.
Revin asupra problemei. Ideea este cei de la Reactor au facut un spectacol despre acel complex. L-au structurat in mai multe mini-scenete: unele sunt cu dezbaterile organizate de primarie, la care au fost prezenti si cativa activisti civici, dar si ziaristi ori fosti politicieni, in timp ce alte scene sunt de … stand-up. Avem inclusiv o scena de roast-battle, absolut delicioasa. Acum, depinde daca umorul e pe placul vostru: pentru multi “pretiosi”, umorul poate parea prea direct, “aproape” de santier. Mie mi-a placut, mai ales ca umorul trebuie sa se apropie de stand-up (nu poti avea stand-up pentru intelectuali; daca ai stand-up, atunci umorul trebuie sa fie de stand-up).
Acum ajung la partea a doua, cea sociala si politica. Aici, din pacate, nu sunt deloc pe aceeasi lungime de unda, nu sunt de aceeasi parte. Eu cred ca un oras trebuie sa se dezvolte, eu cred ca platformele industriale trebuie folosite cumva, daca fabrica nu mai exista trebuie sa acceptam acest lucru si sa mergem mai departe. Mie-mi plac mall-urile, chiar daca nu-s preferatele mele. Insa merg in ele, nu-mi este rusine sa recunosc asta.
Iar cinematografele de mall sunt preferatele mele datorita calitatii imaginii si a sunetului. Da, eu vreau sa vad un film la calitate maxima.
Vorbind strict de Cluj, au fost 2 editii ale TIFF, daca nu 3, in care 2 sali din Iulius Mall aveau proiectii TIFF. Nu m-a deranjat sa vad filme de TIFF la mall, ci dimpotriva. Mi-am ales o zi in care toate filmele erau la MALL, asa ca intre filme (5 filme am vazut in ziua aia) am colindat magazinele, am mancat (mancare de mall), am facut cam ce se poate face intr-un mall (mai putin mers la sala, evident).
Pentru mine Clujul, la fel ca Barcelona, este un oras pe care-l ador ca turist. Imi convine sa se dezvolte cat mai mult, sa aiba cat mai multe evenimente. Ador orasele vii, vibrante, orasele unde e galagie si la 2 noaptea. Nu-s neaparat o pasare de noapte, mai degraba nu, dar urasc orasele unde am chef intr-o seara sa stau in oras insa nu pot pentru ca totul e inchis. Pe acelea le consider orase de pensionari.
Evident ca trebuie gasit un echilibrul intre dorinta de dezvoltare a orasului si interesele cetatenilor de rand. Primarul nu trebuie sa fie de parte dezvoltatorilor (cum este in spectacol), dar nici vreun primar socialist, care se opune cu orice pret dezvoltarii, nu avem nevoie).
Ma bucur ca un spectacol de teatru invita la dezbatere, pune aceasta problema, ii face pe spectatori sa-si puna intrebari, sa puna la indoiala deciziile autoritatilor, insa cu parere de rau spun, nu-s deloc hipster-socialist, care doreste sa mearga doar prin parcuri neingrijite, care sa doreasca natura in buricul orasului. Eu sunt nascut printre betoane, trait printre betoane, asa ca nu ma deranjeaza nicicum betoanele. Iar fabricile abandonate sunt doar o sechela a unui regim de trista amintire.
Ca o mica paranteza, primul spectacol de-al Reactorului vazut de mine a fost M.I.S.A. PARUT. Nici atunci nu fusesem de acord cu mesajul, MI S-A parut ca s-au pozitionat mult prea mult de partea membrilor MISA, insa acolo am avut ceva probleme si cu realizarea artistica.
De aceasta data, lucrurile au stat altfel. Orasul comoara este un exemplu de spectacol care mi-a placut din punct de vedere artistic, dar cu care nu-s de acord. Pana acum, dadeam ca exemplu in acest sens filmul Ilegitim. Acum pot in sfarsit sa dau un exemplu si din teatru.