PEBI3OP REVIZORUL
co-productie a Teatrului Dramatic Maghiar din Transcarpatia (Berehove) si a Teatrului National din Budapesta
regia: Attila Vidnyánszky Jr.
Distributie:
ANTON, the Mayor – Attila Ferenci
ANNA, his wife – Júlia D. Fornosi
MARJUSHKA, his daughter – Anita Polyák
KHLESTAKOV, a traveling actor – László Sebestyén Szabó
KAPI, his musician – Zsombor Herédi
Appointed Master of Ceremonies – Ilka Sipos
Public Officials:
LUKA HLOPOV, Superintendent of the School Board – Gergő Puskás
AMMOS LYAPKIN-TYAPKIN, District Judge – Imre Szabó
ARTYEMIY ZEMLYANIKA, District Doctor – István Sőtér
IVAN KUZMICH, Postmaster – Szilárd Szilvási
DOBCHINSKY – Dániel Séra
BOBCHINSKY – Tamás K. Jakab
ANGELIKA – Magdolna Vass
ANGIKA – Melinda Orosz
LINA – Natália Gál
SVETA – Ibolya Orosz
DORIKA – Dóra Mónus
SAKIRA – Jázmin Heczel
Set Design: Csaba Csíki
Costume Design: Alexandra Pál
Musical Contributor: Zsombor Herédi
Vazut la Teatrul National din Targu Mures (Sala Mica) in cadrul Festivalului de teatru INTACT 2026
PEBI3OP REVIZORUL – Opinie LaTeatru.EU
Sunt aici, la Festivalul de teatru INTACT, unde majoritatea spectacolelor sunt in maghiara, asa ca un spectacol venit tocmai din Ucraina (facut in colaborare cu Teatrul din Budapesta) nu a fost ceva chiar surprinzator. Ma rog, partial surprinzator a fost sa vad un text rusesc, fie el clasic, montat de o trupa totusi ucraineana.
Povestea clasica o stiti, aici insa, in PEBI3OP REVIZORUL, povestea este mai actuala un pic. Intr-un sat izolat (banuiesc ca din Ucraina, desi nu se spune) urmeaza sa vina un revizor. Cineva mare, de la centru. Tot satul se pregateste de venirea lui, asa ca primul strain care apare este considerat omul asteptat. El primeste tot, inclusiv o femeie de sotie, insa dupa cum deja stiti, nu e spoiler daca spun ca nu el era adevaratul revizor.
Mi-a placut modul jucaus, comic, in care a fost construit spectacolul, mult mai putin serios, pretentios, decat majoritatea montarilor vazute de mine. Mi-a placut contemporanizarea povestii clasice, evident ca n-am prins toate referintele sociale si politice, nu sunt de acolo, insa fix acesta este riscul si totodata farmecul unei spectacol venit din strainatate. E drept, am ras copios la multe faze, caci unele sunt universale, glume pe care le intelege si un roman, si un american.
Acum trebuie sa va spun si un mic defect. Desi mi-a placut mult cum s-a luat pauza si ce ni se soptea (sa nu deranjam, sa nu vorbim tare, ca doarme Revizorul), eu cred ca e un spectacol prea lung. De altfel, toate montarile dupa Revizorul au patimit prin lungimea lor excesiva. Inteleg ca asa e textul, amplu, insa unii regizori pot simplifica. Mi se pare ca unele lucruri se repeta ori sunt inutile. Un revizor de 90 de minute mi s-ar parea scurt, intens si de efect.
Nu vreau sa intru in detalii legate de scenografie, insa construirea lui in jurul unei pompe de benzina mi s-a parut o alegere inspirata. De efect. Va trebui sa vedeti spectacolul pentru a intelege.
Ca actori, cel mai mult mi-a placut falsul revizor. Nu il cunosc, nu l-am mai vazut, dar mi s-a parut ca a facut un rol mare. Foarte bun in rolul de impostor credibil. Foarte bun.
La final, unul dintre actori ne indemna sa nu spunem mai departe, ca ar putea avea probleme. Se referea evident la personaje, desi cineva m-a intrebat dupa spectacol daca nu cumva ar fi real. Nu cred, n-are de ce. De cine ar fi trebuit sa se teama?
In final, o mica observatie: sunt placut surprins sa vad cate teatre in limba maghiara exista in afara granitelor Ungariei. Oare noi, romanii, n-am putea sa ne infiintam teatre prin Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Serbia ori chiar Spania, Italia ori Franta? Decat sa facem tot felul de aberatii pe la ICR nu mai bine am face teatru romanesc. Oare ar fi asa scump?
Vedeti PEBI3OP REVIZORUL, unul dintre cele mai bune texte ale dramaturgiei universale. Este valabil si acum, mai ales in tari din “Estul salbatic”.