Povesti de Halloween – Microteatru 2.0
Text si Regie: Ricard Reguant
Traducere: Mihaela Stanca
Distributie:
Stefana Samfira
Gabriela Porumbacu
Andreea Moustache & Axel Moustache
Alin Mihalache
Andrei Tomescu
Vazut in noaptea de Halloween, pe 31 octombrie 2026, la Sala Dalles
Povesti de Halloween – Microteatru 2.0 – Opinie LaTeatru.EU
Spun din start: nu sunt fan Halloween. Insa nu am motive religioase, nu cred ca e o “sarbatoare” plina de draci, asa cum cred fanaticii religiosi (in vine sa spun crestini, dar de fapt sunt doar cei ortodocsi). Motivele mele sunt, daca imi este permisa exprimare, oarecum elitiste.
Din punctul meu de vedere, Halloween este ceva … pueril. O petrecere de Halloween este ceva firesc, logic, normal, pentru niste copii si adolescenti. A participa CA ADULT la o petrecere de Halloween mi se pare acelasi lucru cu a merge la colindat la 40 de ani. Poate sunt eu defect …
Nu sunt neaparat relevant, habar nu am cati sunt ca mine, insa o atitudine asemanatoare o am si fata de filmele de groaza. In afara catorva filme care cu adevarat m-au inspaimantat, in rest tratez filmele de groaza precum niste comedii. De fapt, pe mine ma sperie doar jump-scare-urile (un monstru care apare brusc, neanuntat). Nu ma sperie o privire a vreunei papusi ori faptul ca un copil isi macelareste familia.
Ca sa rezum, eu ma distrez de Halloween razand atat de adultii care se prostesc imbracandu-se cica infricosator, cat si de fanaticii religiosi care se declara oripilati de invocarea necuratului.
Ca o scurta paranteza, am avut o profesoara foarte fanatic religioasa in scoala religioasa. Ma rog, nu vreau sa intru in detalii, sa nu care cumva s-o recunoasca cineva. Ideea e ca m-am intalnit cu ea candva prin liceu. Ea ma intreaba ce mai fac, apoi imi povesteste revoltata despre baiatul ei (care mi-a fost si coleg): X e bine, dar sunt suparata pe el, ca se duce la o petrecere de Halloween. Tace un pic, apoi continua: E o petrecere CU DRACI! (se schimonoseste toata, apoi isi face semnul crucii si zice Doamne-iarta-ma!)
Desi eu o respectam, am inceput sa rad isteric. Culmea e ca inca rad cand imi amintesc aceasta faza, care mie mi se pare emblematica pentru modul in care tratez eu aceasta sarbatoare.
Eh, modul in care tratez eu aceasta sarbatoare este si modul in care Teatrul Avangardia trateaza aceasta sarbatoare. Ma rog, sarbatoare poate fi atat cu, cat mai ales fara ghilimele.
Caci Povesti de Halloween – Microteatru 2.0 fix asta face: ia in balon sarbatoarea de Halloween. Sunt fix 4 povesti de Halloween (plus povestea cadru, cea de baza), dintre care doar una este thriller autentic. Sa ne intelegem: thriller, nu horror, desi vireaza un pic, foarte putin, spre horror.
Sa fie clar pentru toata lumea: mie-mi plac thrillerele, chiar mi-as dori sa vad un spectacol colaj cu povesti precum a treia. Sa vad thrillere autentice, din acelea care te dau pe spate cu twistul lor. Teatrul Avangardia are in repertoriu cateva thrillere chiar bune (este, probabil, teatrul care are in repertoriul sau cele mai multe thrillere). Ma rog, aici acest thriller, povestea numarul 3, vira usor spre horror. Usor, nu prea mult.
Faza dubioasa e alta: imediat dupa incheierea spectacolului, simteam ca toate povestile ar fi trebuit sa fie precum a treia, ca mi-as fi dorit un spectacol care sa contina DOAR povesti de groaza. Acum, la rece, la cateva zile bune dupa (azi, cand scriu articolul, este 10 noiembrie), sentimentele mele sunt fix contrare: pentru ca eu nu iau in serios Halloween-ul, ca eu rad de Halloween, de cei care-l iau in serios, dar si de cei oripilati de el (ori de ea, de sarbatoare), cred ca spectacolul e fix cum ar trebui sa fie, ca de fapt este emblematic pentru opinia pe care o am despre Halloween. Dupa un spectacol de Halloween nu trebuie sa iesi speriat, ci bine-dispus. Exact cum am iesit eu din sala de teatru dupa acest Povesti de Halloween – Microteatru 2.0.
Legat de actori, am de facut fix 2 mentiuni. Restul le aflati singuri mergand sa vedeti Povesti de Halloween – Microteatru 2.0. Asadar:
- Cea mai buna, de departe, a fost Gabriela Porumbacu. I se potriveau PERFECT rolurile, mai ales cel de MOARTE. Vorbesc serios: e DIVINA de-a dreptul in astfel de spectacole.
- Mi-au placut si sotii Moustache. Ei joaca cu precadere comedii la teatrul lor. Nici aici nu au deviat foarte mult, pana la urma 3/4 povesti sunt in esenta comedii. Ideea e ca s-au integrat perfect in peisaj, sper sa-i mai vad pe cei 2 si in alte spectacole de-ale Teatrului Avangardia. Oricum, fiind actori de improvizatie, le-a fost foarte usor sa se adapteze situatiei.
Mergeti sa vedeti Povesti de Halloween – Microteatru 2.0, indiferent cand s-ar juca. Un spectacol bun pe 31 octombrie este bun si-n decembrie, si-n iulie. Pe 31 octombrie a fost lansat, dar el poate fi vazut oricand si oriunde. Magia teatrului #cumarveni! 🙂