Prima mea piesa de teatru – Family Affairs
Acea zi de octombrie va ramane-n amintire drept prima vizita la teatru. Am mai adaugat o bijuterie in cufarul cunostintelor, am capatat o stare de-a dreptul pozitiva si, desigur, contagioasa. Totul gratie piesei Family Affairs, in regia lui Radu Afrim.
Proaspat plonjata-n Micul Paris, ce credeti ca mi-am zis? Sa merg la teatru! Dintr-o gama larga de locatii si de piese, intr-un final am decis: merg la Teatrul Odeon, joi, 22 octombrie. Ce piesa se va juca, aceea sa-mi incălzeasca inima! Va marturisesc sincer si fara echivoc, etapa documentarii a lipsit, cred ca m-as fi plictisit sa demarez un research si sa cantaresc toate posibilitatile, pentru a face alegerea potrivita. Sau, ce am învatat la economie in urma cu 3 ani: cost de oportunitate. Si, spre surprinderea mea si…beneficiul financiar, a meritat din plin sa vizionez Family Affairs. Cuvântul-cheie caracteristic piesei: non-conformism! Personajele purtau tinute excentrice, de la Isadora cu haine destinate reprezentarilor de cabaret, pana la sexygenara al carei costum se gaseste in acele magazine cu becuri rosii, absolut toate personajele s-au remarcat prin vesmintele purtate. Un alt aspect ce mi-a atras atentia cu precadere au fost jocurile de cuvinte. Am fost uluita de ciocnirea non-sensurile, de locutiunile utilizate. In plus, tot legat de aspectul lingvistic, unul dintre personaje purta o masca ce avea două fete. Ei bine, fata era o persoana de moravuri usoare. Ghiciți ce expresie se potriveste! 🙂
Ce-i drept, mi-a fost frica de faptul că m-as putea plictisi pe parcursul piesei. Tin sa va marturisesc: am urmărit cu sufletul la gura tot ce avea sa se petreaca. Poate credeti ca exagerez, dar este realul pur si fara de artificii. Abia am asteptat sa treaca pauza de 10 minute, pentru a fi iarasii alaturi de talentatii actori. O surpriza placuta a fost aparitia lui Pavel Bartos în rolul lui Mohaci (amuzant nume). In acele momente, sinapsele mi-au faurit amintirea show-ului ”Romanii au talent”, dar acest lucru s-a intamplat pentru o fractiune de secunda, caci tot ce se petrecea pe scena ma captiva incet si iremediabil.
La sfarsit, a urmat o sesiune de lungi si zgomotoase aplauze, meritate cu desavarsire de cei care au pus suflet pentru ca piesa sa iasa un adevarat succes.
Si acum, cand scriu aceste cuvinte, retraiesc acele clipe din acea zi de octombrie cand, studenta proaspat plonjata-n prospera capitala a patriei, am mers la prima mea piesa de teatru. Dragi cititori, atat va îndemn: mergeti la teatru! Arta teatrala reprezinta o veritabila forma de terapie.
—
Articolul Prima mea piesa de teatru – Family Affairs a fost scris de Andra Buruiana, studenta la psihologie.