Rebecca
Libretul si versurile: Michael Kunze
Muzica si orchestratia: Sylvester Levay
Dupa romanul “Rebecca” de Daphne du Maurier (despre care am scris pe CitestEmil.ro)
Traducere și adaptare în limba română: Ernest Fazekas
Un spectacol de Attila Béres
Coordonator Muzical: Tamás Bolba (Ungaria)
Decor: Balázs Horesnyi (Ungaria)
Costume: Rita Velich (Ungaria)
Coregrafie: Ákos Tihanyi (Ungaria)
Dirijor cor: Aurel Muraru
Asistent regie: Sorina Raluca Micsunescu
Asistent coregrafie: Rita Szuts (Ungaria), Relu Dobrin
Light design: Dreizker Jozsef (Ungaria)
Sound design: Tamas Istvan Ditzman (Ungaria)
Producător delegat general: Corina Stefan
Orchestra, Corul si Baletul Teatrului National de Opereta si Musical „Ion Dacian”
Conducerea muzicala: Constantin Adrian Grigore
Distributie:
Ich: Daniela Bucsan
Maxim de Winter: Florin Budnaru
Mrs. Danvers: Adina Sima
Jack Favell: Adrian Nour
Frank Crawley: Florin Ganea
Ben: Daniel Gainaă-Cojuharov
Edythe Van Hopper: Mihaela Alexa
Beatrice Lacy: Amelia Antoniu
Giles Lacy: Orest Pîslariu-Ranghilof
Colonelul Julyan: Marius Mitrofan
Judecatorul Horridge: Anton Zidaru
Roluri Secundare si Figuratie:
Frith : Alois Dobos
Robert: Marius Meragiu
Mrs. Rutherford: Gladiola Nitulescu-Lamatic
Clarice: Geraldina Petre
Umbre: Alexandra Borîia, Melis Ramazan, Camelia Ghita, Evita Gurtovaia
Cealalta ,,Eu’’: Andreea Barzescu
Ospătar: Mircea Craciun
Umbra Rebeccai: Marina Stanciu
Servitori in conacul Manderley: Ioana Baiasiu, Carmen Anghel, Razvan Rusu, Alexandru Vasile
Vazut pe data de 6 aprilie 2025 la Teatrul National de Opereta si Musical Ion Dacian
Rebecca – Opinie LaTeatru.EU
Daca deja ati facut click pe link-ul de mai sus si ati citit impresiile mele despre romanul Rebecca inseamna ca ati aflat ca nu mi-a placut. Ca m-a cam dezamagit. Ca sa fiu un pic mai bland: mi s-a parut un pic supraevaluat.
Criteriile mele sunt diferite de ale criticilor nu doar la teatru, ci si la film si la carti. Nimic nou sub soare, deci.
Pe scurt de tot, si acum vorbesc din amintiri, niste amintiri reimprospatate de spectacolul de opereta, cartea avea marele defect de a fi mult prea statica si prea descriptiva. Adica fix ce nu apreciez eu la thriller (aici e si cu ceva elemente de horror; ma rog, asa-i oficial, pentru mine horror inseamna ceva diferit).
Partea interesanta este insa alta: romanul Rebecca a fost facut celebru de regizorul Alfred Hitchcock. Asa ca Rebecca, zic unii, este mai mult un film decat o carte, caci ecranizarea a reusit sa depaseasca (cu mult?) cartea care ii sta la baza. Eu nu tin minte foarte multe din film, vazut acum o mie de ani (ma rog, sa tot fie vreo 20!), insa am citit cartea destul de recent (acum 4 ani!), deci SI din acest motiv ma raportez la original.
Dupa ce am vazut spectacolul de opereta Rebecca, imi dau seama care este principalul sau avantaj, de ce mi-a placut atat de mult: pentru ca niste OAMENI dau viata unui text MORT!
Sa ne intelegem, textul mort este intentionat asa, el trebuie sa creeze o atmosfera gothica, infricosatoare. Doar ca imaginatia mea are limitele ei, asa ca mult prea multele pagini descriptive nu au reusit sa ma faca sa ma simt nici macar inconfortabil. Sa ma sperie nici atat.
Muzica insa a inviorat atmosfera. Asa ca un text aproape mort, care pe mine m-a lasat rece, a fost transformat intr-un spectacol de teatru VIBRANT, plin de suspans, plin de viata. Nu m-a speriat, atmosfera aia gothica n-am simtit-o nicicum (muzica, desi trista in multe momente, nu m-a inspaimantat in niciun moment), insa tensiunea am simtit-o.
Tineam minte multe lucruri din poveste, dar spectacolul era atat de bine inchegat, gandit, incat oricum stateam cu sufletul la gura. Oricum, chiar daca citisem cartea tot nu aveam garantia ca povestea din fata ochilor mei chiar va respecta ceea ce citisem cu 4 ani in urma. Nu va dezvalui daca respecta sau nu “buchia” cartii.
Nu va zic nici povestea: fie o cunoasteti deja, fie o veti descoperi cap-coada mergand la Opereta.
Eu mai de spus cateva cuvinte despre un singur lucru: pauza. De multe ori, pauza are doar un rol comercial si fizic (sa se odihneasca actorii si deopotriva spectatorii). Uneori este fixata arbitrar, sa fie fix la mijloc de pilda, sa imparta spectacolul (de teatru sau de altceva) in 2 parti aproximativ egale. Eh, de data aceasta pauza este gandita inteligent. Nu va spun decat ca cele 2 spectacole rezultate, prima parte si a doua parte, sunt radical diferite. Ca sa ma exprim in termen fotbalistici: de la cabine au iesit parca alte echipe. Da, fix asa pare: ca e cu totul alt spectacol dupa pauza.
In loc de concluzie: Rebecca este pentru mine cel mai bun spectacol de opereta vazut pana acum. Nu am vazut atat de multe, experienta mai mare o am in teatru, dar dintre cele vazute Rebecca este cel care m-a dat cu adevarat pe spate.
Mergeti si voi sa vedeti Rebecca fie pentru a-mi da dreptate, fie pentru a ma contrazice. Eu ma pregatesc sa (re)vad filmul. Ceea ce va recomand si voua! 🙂