Romeo si Julieta – FITCA 2016

Romeo si Julieta de Willliam Shakrespeare
traducere de Virgil Teodorescu si St. O. Iosif
adaptare de Tudor Lucanu
regia: Tudor Lucanu
scenografia: Alina Herescu
muzica: Serban Ursachi
coregrafia: Vava Stefănescu
asistent de scenografie: Anda Pop
maestru de lumini: Jenel Moldovan
Distributia:
Julieta: Sanziana Tarta
Romeo: Matei Rotaru
Doica: Anca Hanu
Lorenzo: Cornel Raileanu
Mercutio: Sorin Leoveanu
Tybalt: Ionut Caras
Paris: Adrian Cucu
Benvolio: Radu Largeanu
Capulet: Ovidiu Crisan
Lady Capulet: Angelica Nicoara
Lady Montague: Irina Wintze
Escalus: Catalin Herlo
Peter, Spiterul: Cristian Rigman
Balthazar: Miron Maxim
Rosalina: Diana Buluga
Abraham: Ruslan Barlea
Locatie: produs de Teatrul National din Cluj-Napoca, vazut la Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad, in cadrul FITCA 2016

Romeo si Julieta – Opinie LaTeatru.EU

Nu mi-a placut niciodata piesa de teatru Romeo si Julieta. Pe unii ii enerveaza cruditatea, tragismul piesei. Nu e cazul meu. Pe mine pur si simplu nu ma impresioneaza ideea sinuciderii din dragoste. Mi se pare chiar amuzanta, pe alocuri. Nu, nu mi-as dori sa traiesc intr-o societate unde casatoriile sunt aranjate, aici pot fi de acord.

E drept, piesa in sine este un reper, insa, dupa mine, un reper in sens negativ. Cand zic ca nu doresc sa vad siropeli, am ca repere Romeo si Julieta in teatru si Titanic in cinematografie.

Piesa am citit-o de 2 ori. Prima oara in clasa a IX-a, cand am si studiat-o la scoala, in mod oficial. Atunci o citisem in romaneste si mi se pare ciudat. Daca as fi avut atunci posibilitatile tehnice (sa am net, sa pot face rost repede de versiunea originala), as fi citit-o in engleza. Versiunea originala am citit-o mai tarziu, prin facultate.

Desi, recunosc, versiunea originala e mult mai misto, te prinde si chiar ai ce aprecia la ea, personajele tot n-au reusit sa ma impresioneze. Ma prinde, daca nu stiu finalul stau cu sufletul la gura, recunosc ca-i bine scrisa, insa nu pot varsa nici macar o lacrima.

Din acest motiv, mult timp am evitat sa merg sa vad vreo adaptare teatrala. S-au jucat si se joaca-n Bucuresti mai multe adaptari, insa le-am evitat de fiecare data. In Bucuresti este oferta variata la teatru, mai sunt si filme, mai sunt si alte evenimente, asa ca de fiecare data am preferat altceva.

La Arad, insa, la FITCA 2016, am zis ca e un moment prielnic. Daca a fost ales ACEST spectacol de la Cluj, inseamna ca aceasta este printre cele mai bune adaptari ale momentului.

Stiind, in mare, textul, am putut sa fiu atent la actori, la interpretarile lor. Am putut, de asemenea, sa fiu atent la scenografie.

Acum, marea problema in a judeca acest spectacol este chiar lipsa de repere. Sunt persoane, nu neaparat mai in varsta, care au vazut deja alte adaptari.

Eu pot spune ca mi-a placut ideea de baza a adaptarii, doua familii de croitori care se dusmanesc. Ma rog, croitori, designeri, ce-or fi ei. Doar suntem in Italia, nu?

Mi-a placut scenografia, mi-a placut ideea cu manchinele – cadavre.

Mi-a placut, per total, intreg decorul. Potrivit in peisaj, deloc kitsch.

Doar ca, pe langa decor, mai erau si personajele, imbracate dupa moda 2016. Da, tragedia e atemporala, se poate intampla oricand, doar ca, vedeti voi, imbracamintea personajelor, ca de altfel si muzica, m-au scos complet din poveste. Sunt spectacole de teatru unde esti in poveste, te afli acolo, traiesti alaturi de personaje. Poti sa nu empatizezi cu ele, la un moment dat, la un spectacol, m-a bucurat enorm moartea personajului principal pentru ca-l uram, doar ca eram acolo. TRAIAM! Aici, insa, stiam ca in fata mea este un SPECTACOL, eram DISTANT, eram departe de spectacol.

Si pentru ca tot am pomenit de muzica, alegerea ei este cat se poate de … ciudata. Nu stiu ce se dorea a fi, muzica de club (eu, in gluma, am zis ca-mi suna a manea remixata), nu stiu ce dorea sa arate (in afara de faptul ca tragedia se poate si chiar se petrece si-n zilele noastre) si mai ales, nu stiu ce era.

Un spectacol aplaudat indelung, bine jucat, apreciat de public, pacat, insa, ca i-a lipsit ceva. Acel ceva care sa ma introduca in poveste. Nu sa ma faca sa empatizez cu personajele, asta-i cam imposibil, dar macar sa ma faca sa ma simt acolo. Si nu, nu ma poate face sa ma simt in poveste punand fuste scurte si sandale chic. Si nici macar cu pantofi de lac barbatesti, care nu sunt chiar pe gustul tuturor.

Despre spectacol a mai scris Marius, dar gasiti o recenzie completa pe ZiarDeCluj.

Aceasta a fost, asadar, prima adaptare Romeo si Julieta vazuta vreodata de mine. Inca nu-s convins daca trebuie sa fie si ultima :)) Salutari DELOC SIROPOASE tuturor!